Biserica Sfântul Spiridon Vechi, un lăcaș renăscut

Micuța biserică văruită în alb, o adevărată bijuterie arhitecturală se află pe Bulevardul Națiunilor Unite nr. 5-7, în plin centrul Capitalei. Ca o curiozitate, până la canalizarea Dambovitei, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Biserica Sfântul Spiridon Vechi era pe malul stâng al râului, iar după corectarea albiei, din anul 1880 a rămas pe malul drept.

Altă curiozitate este faptul ca bisericuța este cufundată în pământ, din care cauză, vizitatorul coboară câteva trepte, plecând capul pentru a păși spre ușa groasă din lemn, a intrării. La fel de interesantă este icoana Sfântului Spiridon din biserică, cu o inscripție tot în limba arabă. Acest discret monument bucureștean este pomenit într-un act de închinare din anul 1680.

Biserica în forma actuală a fost rezidită în anul 1747 de către domnitorul Țării Românești, Constantin Mavrocordat, prin stăruința patriarhului Antiohiei, Silvestru. Deosebit de interesantă este pisania scrisă în limba greacă și arabă, alt lucru rar în istoria Bisericii ortodoxe Române.

Inscripția arabă este în versuri, fiind o prescurtare a inscriptiei grecești. Biserica apare în planurile cartografice întocmite de către austrieci cu complexul de clădiri din jurul ei. Aceste clădiri au fost demolate la sfârșitul secolui al XIX-lea.

Datorită unicitații ei, Biserica a întrat în preocupările Comisiunii Monumentelor Istorice și a Direcției Monumentelor Istorice, elaborându-se proiecte și lucrări de restaurare de către celebrul arhitect Ștefan Balș. Acest lăcaș a fost vizitat de către Mihai Eminescu sau de eruditul savant Nicolae Iorga.

Din păcate, acest monument cade victimă campaniei furibunde de demolări, începute de către regimul Nicolae Ceaușescu după anul 1977. Astfel, în anul 1987 acest sfânt lăcaș este ras de pe fața pământului în cateva ore.

Momentele demolarii au fost cumplite, pretoul lăcașului, Alexandru Zaharescu fiind scos cu forța din altar de ,,oamenii de ordine’’ ai regimului, deoarece nu vroia să părăsească bisericuța osândită la demolare. Din fericire, dacă se poate spune, s-au salvat câteva elemente decorative din piatră precum și sfintele odoare care au fost duse la Mănăstirea Cernica. Pe locul ramas viran, autoritațile vremii au construit o parcare.

După Revoluția din decembrie 1989, se ia hotărârea refacerii acestui monument, lucrare care a durat până în anul 1996. Astfel, au fost reașezate la locul lor piesele originale: porticul de la intrare, cu pisania în limba greacă și arabă, coloanele de piatră cioplită din interior și de la pridvor, ancadramentele ferestrelor, icoanele din catapeteasmă.

Astăzi lângă biserică s-a construit unul din cele mai mari centre de sănătate, dedicate persoanelor defavorizate, rămânând același loc discret unde rugăciunea se întâlnește cu faptele bune.

Autor: Alin Saidac – istoric