Dragomir Hurmuzescu

Născut în 1865, într-o familie modestă, fiu al unui funcţionar de poştă din Bucureşti, Dragomir Hurmuzescu a intrat pentru totdeauna în istoria comunicaţiilor ca inventatorul primei staţii de radiodifuziune de la noi, într-o vreme în care informaţiile circulau cel mai repede cu poştalionul şi nu existau nici trenuri.

Până să ajungă celebrul Dragomir Hurmuzescu, era doar un tânăr care făcuse şcoala generală pe strada Polonă din Bucureşti, apoi liceul la „Sfântul Sava” şi Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti. Rămas orfan de tată, a trebuit să dea lecţii de franceză ca să îşi poată întreţine familia. Dar nu şi-a abandonat nicio clipă studiile, ba chiar a căutat mereu să le consolideze. După absolvirea Facultăţii la Bucureşti, a luat licenţa în Fizică la Paris, la Universitatea Sorbona. Acolo a lucrat cu Pierre şi Marie Curie şi şi-a dat doctoratul în fizică. A devenit în scurt timp un specialist renumit în domeniul electricităţii şi a revenit în ţară. Aici cariera sa a continuat în mediul universitar: a devenit conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi şi profesor de fizică la Liceul „Costache Negruzzi”.

În 1916, a fondat Academia de Ştiinţe din România, iar în 1919 este numit decan al Facultăţii de Ştiinţe şi prorector al Universităţii din Bucureşti. În anii ‘20, începe să se ocupe mai mult de radiocomunicaţii. În 1924, face prima emisie radiofonică din ţară, de la Institutul Electrotehnic din Bucureşti. Un an mai târziu avea să construiască primul receptor radiofonic prin care puteau fi ascultate emisiuni de 2 ori pe săptămână. În 1928, a inaugurat postul public de radio, printr-un mesaj pe care el însuşi l-a transmis în direct. Atunci s-a auzit pentru prima dată salutul care avea să devină celebru: „Alo, alo, aici Radio Bucureşti!”

În 1931, sub președinția lui Dragoș Hurmuzescu, a luat naștere Asociația generală a radioamatorilor. Tot la inițiativa sa, în 1934 a avut loc, la București, primul congres de științe din România.

Dragomir Hurmuzescu a fost persecutat de comunişti şi eliminat din Academie. S-a stins la Bucureşti, în 1954.

Autor: Ana Iorga