la pescuit de caciuli - bucuresti centenar

La „pescuit” de căciuli

În Cimitirul Bellu sunt îngropați importanți oameni de stat, artiști și scriitori celebri și multe dintre monumentele sale funerare sunt considerate opere de artă. De un astfel de loc sunt legate, însă, și lucruri mai puțin cunoscute, câteva dintre poveștile neștiute ale Bucureștilor de altă dată fiind scrie aici.

Până la jumătatea secolului al XIX-lea, bucureștenii mai înstăriți își îngropau morții în curțile bisericilor, iar pentru oamenii de rând și cei săraci existau câteva cimitire în afara orașului. În 1852, Sfatul Orășenesc discută crearea altor cimitire, unul dintre acestea fiind situat pe ulița Șerban-Vodă, unde se afla o grădină mare de portocali aparținând baronului Barbu Bellu (1825-1900), ministrul Cultelor și Justiției. Bellu donează Sfatului Orășenesc terenul de circa 15 hectare, iar în toamna lui 1855 încep lucrările de amenajare a cimitirului.

Primele înmormântări au loc în 1856, iar în 1858 cimitirul începe să funcționeze legal, astfel că guvernul trece la aplicarea legii, prin mutarea celor înhumați din oraș în acest nou cimitir. Treptat-treptat, oamenii bogaţi ai vremii au început să îşi înmormânteze rudele aici. C. A. Rosetti, inițiatorul organizării Cimitirului Bellu, se numără printre primii care cumpără un loc de veci aici (în noiembrie 1859, pentru fiica sa, Elena). A fost urmat de scriitorul Cezar Bolliac care, în 1860, și-a înmormântat aici soția, Aristița, fiica boierului Izvoranu.

Astfel că și cei care veneau să-şi plângă morţii în cimitirul Bellu din Capitală purtau, de cele mai multe ori, haine scumpe. Locul a început să atragă ca un magnet și hoții din mahalalele învecinate, care, văzând că deseori prin cimitir trec doamne înstărite, îmbrăcate cu haine alese şi purtând căciuli scumpe de blană, au pus la cale o metodă inedită de a face bani.

Se spune că hoţii stăteau ascunşi în spatele gardului gros de piatră care mărginea cimitirul și acţionau cu ajutorul unei undiţe improvizate, cu un cârlig la capăt, cu ajutorul căreia agățau căciulile de blană ale văduvelor înduretate care veneau aici să-şi plângă rudele moarte. Fugeau apoi cu captura până în locul în care astăzi este amenajat Parcul Tineretului. În primele decenii ale secolului trecut, în această zonă era mai de grabă o zonă insalubră, lângă care exista un talcioc. Acolo se duceau hoţii cu căciulile pescuite în cimitir, pentru a le vinde.

autor: Monica Cosac

sursa foto: Britchi Mirela

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.