roxana lazar - bucuresti centenar

Lecția lui NU sau Bucureștiul înseamnă oameni

Roxana Lazăr

33 de ani. O vârstă poate simbolică și, cu siguranță, foarte frumoasă, în care am șansa să scriu despre București, așadar îi mulțumesc Mariei.

Din București. Despre București. Orașul acesta mare, uneori prea gri, deci prea trist, alteori prea curcubeu, uneori liniștit, alteori mult prea agitat. Uneori simți că îți trece viața în trafic, că pierzi prea mult timp și nu faci nimic bun, că nu te protejează nimeni, că spitalele, că sistemul, că politica…

Și totuși, Bucureștiul e o istorie în sine. De fapt, e și istoria… sau povestea mea de viață. București înseamnă tot: familie și iubire, copilărie și adolescență, prezent și trecut. Și cu siguranță, înseamnă viitorul.  

Au făcut parte din viața mea: Colegiul Național I.L. Caragiale, Universitatea din București, profesori care au lăsat urme adânci în sufletul meu, Jurnalul Național – Casa Presei, Teatrele din București. Am avut și am colegi minunați. Am cunoscut artiști, actori, jurnaliști, oameni frumoși.

Totuși, mai presus de toate, București înseamnă iubire, liniște, emoție. Copacul nostru din Parcul Herăstrău, prea verde sau prea trist în funcție de timpuri și de… anotimpuri. A fost acolo și când era soare și când era ploaie. Afară și în sufletul meu. Copacul cu amintiri tăcute, de pe Aleea Trandafirilor, foarte aproape de lac este și azi oaza mea de bucurie și de zâmbet. Și va rămâne locul meu de suflet din cel mai frumos parc al Bucureștiului, Parcul Herăstrău.

Mi-au mai rămas aproape plimbările lungi din Parcul Cișmigiu, galeriile de artă, Biblioteca Națională, Biblioteca Centrală Universitară, locuri speciale cu amintiri de neuitat.

Dar… Dacă ar fi să aleg un singur loc din București pentru ce însemn eu azi ca sensibilitate, emoție, parcurs, toate lucrurile raționale și iraționale din viața mea aș alege Institutul de Istoria Artei „George Oprescu”, o clădire de poveste de pe Calea Victoriei, fondată de academicianul George Oprescu.

Nu voi detalia importanța acestui Institut pentru București și nici nu voi scrie despre valoarea lui pentru arta noastră sau pentru artiștii de ieri și de azi. Vă spun doar că aici am studiat 4 ani cursurile de Teoria și Istoria Artei. Și tot aici l-am întâlnit pe profesorul și artistul Alexandru Rădvan. Din această clădire de poveste, „de la proful nostru un pic mai mare” decât noi, studentele de la Litere, –  fiindcă ne despărțeau doar 7 ani – , am învățat unele dintre cele mai importante lecții de viață. Prima ar fi că ai dreptul să spui NU.

Tot de la Alexandru Rădvan am învățat că ai dreptul să fii liber, să ai păreri, să greșești și să îți asumi asta, să fii mereu TU, să ai un vis al tău și să faci tot ce este posibil pentru a ți-l îndeplini, să citești cât poți de mult, mai ales cât ești tânăr…

Sunt doar câteva exemple și lecții pe care nu ți le predă nimeni la nici o școală. Și nici atunci când mai crești puțin. Lecții care te ajută să fii și să trăiești la București! Pentru că uneori e tot atât de greu pe cât e de frumos.

Așadar, pentru mine, București înseamnă … oameni!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.