Monumentul eroilor francezi – un simbol al prieteniei
Orice vizitator al parcului Cișmigiu, aflat în mijlocul orașului, nu se poate să nu fi observat statuia discretă, aflată într-un generos spațiu verde, Monumentul eroilor francezi.
Acest monument s-a vrut un simbol al recunoștinței pentru o țară cu care România a avut de-a lungul timpului o relație specială, Franța. Nu trebuie să uităm că România modernă s-a constituit datorită intervenției Franței și a lui Napoleon al III-lea, azi o personalitate mai puțin amintită în cărțile de istorie. Nu poate fi uitat nici ajutorul dat în Primul Război Mondial de către Republica Franceză, care a trimis un corp de soldați și ofițeri, celebra misiune franceză condusă de generalul Henri Mathias Berthelot, șeful misiunii armatei franceze. Nu în ultimul rând, Franța a avut un rol important în semnarea tratatelor de pace de după Primul Război Mondial, confirmând noile granițe ale României întregite.
Monumentul eroilor francezi a fost executat de către sculptorul Ion Jalea. Este mai puțin cunoscută drama personală a acestui artist care și-a pierdut o mână în timpul Primului Război Mondial. A fost elevul lui Frederick Storck și al lui Dimitrie Paciurea. A plecat o perioadă la Paris, unde a lucrat în atelierul lui Rodin. A participat la luptele de la Corbu, Măximeni și Nămoloasa. În anul 1937, a obținut Marele Premiu al Expoziției Internaționale de la Paris. În anul 1977, când a împlinit 90 de ani, artistul a fost omagiat printr-o expoziție la Sala Dalles din București. A murit în anul 1983.
Statuia dedicată soldaților francezi impresionează prin frumusețe și simplitate. Grupul statuar din marmură de Carrara înfățișează o soră medicală care se apleacă asupra unui soldat rănit. Soclul are forma unui trunchi de con așezat pe o treaptă. Inscripția este în română și franceză, fiind dedicată ostașilor francezi căzuți pe câmpul de luptă, pe pământ românesc, în timpul marelui război (1916-1919). Pe sculptură, în partea dreaptă jos, este scris numele autorului, localitatea și anul realizării.
autor: Alin Saidac
sursa foto: Institutul Național al Patrimoniului
Lasă un răspuns