Plăcerile bucureștenilor: „valurile maritime” de la Lido

Deși piscina cu valuri pare mai degrabă o fiță a ultimului deceniu, de fapt bucureștenii se bucurau de valurile artificiale încă de acum aproape un secol.

În august 1930, odată cu inaugurarea Hotelului Lido, aici s-a deschis şi primul bazin cu valuri artificiale din București, precum și un restaurant și o grădină de vară. Proiectul realizat de către arhitectul Ernest Doneaud a devenit în scurt timp principala atracție a bucureștenilor toropiți de căldura din Capitală, dar și a străinilor cazați la hotel.

Bazinul avea o suprafaţă de 500 de metri pătraţi, cu gresia şi faianţa de culoare albastră şi albă, iar mașinăria care dădea naștere valurilor  – o noutate absolută nu numai pentru bucureşteni, ci și pentru mulți dintre vizitatorii europeni – era dintre cele mai moderne. Și standardele de igienă erau de cea mai înaltă calitate: apa era încălzită și filtrată în permanență și, de asemenea, dezinfectată prin adaosul de clor.

Presa vremii a salutat cu admirație deschiderea modernei piscine, anunțând că „bucureştenii au, în sfârşit, un mijloc minunat să scape de căldură: fac băi în grandiosul Bazin «Lido» cu valuri maritime, situat în centrul Capitalei, în bulevardul Brătianu colţ cu strada Franklin”.

Pe lângă „valurile maritime”, piscina Lido oferea vizitatorilor condiții rafinate de agrement și relaxare, precum: aparate electrice de masaj și muzică bună. Amplasarea ultra-centrală și importanța pe care bazinul o capătă rapid în viața socială bucureșteană au contribuit la succesul hotelului, astfel că locul devine unul privilegiat, unde mai mereu nu se mai găseau locuri la dineurile și îmbăierile din fiecare seară.

„În fiecare zi, mii de oameni profită de minunata invenţie a valurilor Bazinului «Lido», valuri cari au forţa şi eficacitatea valurilor mării. Când ies din valuri, vizitatorii bazinului «Lido» găsesc în jurul piscinei splendide grădini şi terase solare, înzestrate cu admirabile aparate electrice de gimnastică şi de masaj. La ora aperitivului, după amiaza la ceai, seara la dineuri, animaţia întreţinută de un jazz excelent şi de renumitul restaurant «Cina-Lido» e extraordinară”, titra „Realitatea Ilustrată”, în 1930, adăugând că bazinul Lido e centrul sezonului bucureştean şi ţinta primei vizite a tuturor străinilor şi oficialilor care vin în vizită în Bucureşti”.

Chiar și pentru cei care veneau nepregătiți, vizita la piscină nu era o problemă, căci găseau să cumpere de aici tot ce aveau nevoie: „costume de bae de lână și fil-d’ecosse cu și fără jupă” – pentru doamne, „chiloți de bae” – pentru domni, „bonete de bae americane”. Și „pantofi de bae” se aflau la vânzare, la 120 de lei perechea cei simpli, sau la 200 de lei perechea de „pantofi de bae cu toc”.

Maşinăria care producea valurile şi toate instalaţiile bazinului au fost recondiţionate constant de-a lungul timpului, iar în anul 1958, atât hotelul, cât și bazinul cu valuri au fost reamenajate.

Întregul complex Lido a fost deținut de doctorul Constantin I. Angelescu (1869 -1948), fost senator și prim-ministru al României, până în anii 1950, când a intrat în proprietatea statului, odată cu multe alte bunuri confiscate de regimul comunist. În 1993, a fost scos la mezat și împărțit – tot ilegal – între stat și frații Păunescu. A fost închis în anul 2010, după ce a fost preluat de moștenitorii fostului proprietar.

autor: Monica Cosac

sursa foto: British Pathe