PRIMUL SEDIU AL SENATULUI

Pe Calea Şerban Vodă, la numărul 107, se găsește o casă dărăpănată care, la prima vedere, nu spune nicio poveste. Însă aici a avut loc, în 6 decembrie 1864, prima ședință a Senatului României, la care au participat 73 de senatori. Pe aici au păşit nume mari ale istoriei precum Cuza Vodă, Carol I, Mihail Kogălniceanu, fraţii Brătianu sau fraţii Goleşti.

După incendiul din primăvara lui 1847, când Bucureștiul a fost cuprins de un foc sălbatic căruia i-a căzut pradă aproape o treime din clădirile orașului, negustorul Sperie-Pește a cumpărat o bucată de pământ pe Podul Beilicului (actuala Cale Șerban Vodă) și a construit acolo o casă fără seamăn printre clădirile Bucureștilor.

“Avea etaj și demisol și o formă neobișnuită, triunghiulară, cu câte șapte ferestre pe laturile lungi, în timp ce colțul dinspre stradă întâmpina trecătorii cu o singură fereastră la parter. Intrarea se făcea prin curtea interioară, stâlpii din fontă erau frumos ornamentați, iar coridoarele demisolului labirintice”, descrie clădirea Emanuel Bădescu, cercetător la Biblioteca Academiei Române.

Când s-a constituit Corpul Ponderator, cum se numea atunci Senatul, din inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, interiorul casei a fost transformat în amfiteatru pentru a găzdui ședințele primilor senatori ai României. Ulița paralelă cu una din laturile clădirii a primit denumirea de Strada Senatului.

Senatul și-a mutat sediul de aici în anul 1869, odată cu inaugurarea sediului Universității București, unde s-a amenajat un spațiu mult mai mare și mai potrivit pentru instituție.

În timpul regimului comunist, în casa construită de Sperie-Pește au funcționat un atelier de argintărie și o secție de ștanțare a Cooperativei „Arta și Precizia”, iar strada Senatului a fost redenumită strada Valerian Prescurea.

Momentan, din clădire au rămas doar pereții, iar Primăria Municipiului București a demarat lucrările de punere în siguranță a clădirii.

Autor: Mădălina Codreanu