andreea sumanu - bucuresti centenar

București, orașul în care am renăscut

Andreea Sumanu

M-am născut în Brașov, un oraș pe care n-ai cum sa-ți dorești să-l părăsești. E frumos, e curat, e la munte. Și totuși, după liceu, am ales să studiez la Sibiu. Un alt oraș fermecător, care mi-a rămas în suflet pentru totdeauna.

Nu mi-am dorit să mă mut în București. Am zis că “mă stric”, ce să caut eu în Regie, despre care auzisem că e un fel de ”patrie a desfrâului”.
Însă iubirea m-a făcut să-mi placă Bucureștiul. Chiar la finalul liceului l-am cunoscut pe Mihai, de care m-am îndrăgostit. Iar după ce el a intrat la Politehnică, iar eu la Jurnalism în Sibiu, am început să ne vizităm reciproc și așa am început să prind “gustul” Bucureștiului. Mă plimbam mult cu el când veneam în weekenduri sau mă uita Dumnezeu câte o săptămână pe aici. Mă duceam chiar cu el la cursuri la Electronică, deși nu înțelegeam o iotă, mergeam împreună la tot felul de chefuri din cămin. Și așa mi-am dat seama că, până la urmă, Bucureștiul e chiar mișto și e orașul care se potrivește cel mai bine caracterului meu rebel.

Cea mai frumoasă amintire legată de acest oraș, printre primele care mi-au rămas întipărite pe retină, a fost plimbarea prin Grădina Botanică, într-o miercuri de toamnă târzie. M-a fascinat. Apoi ocolul lacului Herăstrău, la începutul unei veri. Plimbare care a durat trei ore jumate. Sau noaptea la ora două prin Cișmigiu. Vis!
Am început să iubesc Bucureștiul și să-mi doresc să trăiesc aici. Am vrut să mă transfer după primul an de facultate, dar părinții mei nu au fost de acord. Mama spunea că vreau să mă mut în București pentru Mihai și că dacă ne despărțim rămân cu ochii-n soare. Și ne-am despărțit, dar eu tot m-am mutat aici. Așa am simțit. Și n-o să regret niciodată această decizie. Asta se întâmpla după anul 2 de facultate. Îmi găsisem un job la Mediafax și speram să-mi aprobe transferul cei de la Sibiu. Însă au refuzat, deși părăseam un loc bugetat cu bursă pentru unul cu taxă în București. De asta eram în stare ca să mă mut aici.

Și uite așa, stăteam cu mama în bucătărie și mă întrebam ce să fac. Facultatea era la Sibiu, iar job-ul și sufletul meu, la București. Mama a venit cu soluția. Mi-a spus: “E foarte simplu. O săptămână stai la Sibiu și o săptămână la București.” Asta pentru că lucram pe tura de noapte și aveam o săptămână liberă.
Și uite așa am ajuns să fac naveta doi ani de zile. De multe ori am făcut autostopul, veneam cu TIR-ul fără să mă gândesc vreo secundă că ar putea să mi se întâmple ceva. Gândire de 22 de ani. Viață, ce mai!

Și cu navetă cu tot, am terminat a doua din facultate. Și asta pentru că m-a ajutat enorm faptul că lucram deja în media. Colegii mei, care veneau și ei în București după terminarea facultății, voiau un job bine plătit și chirie ieftină, într-o zonă bună. Eu le aveam și atunci mi-am dat seama că a meritat naveta timp de doi ani.

În București am cunoscut cei mai faini oameni, care mi-au fost alături în cele mai frumoase, dar și cele mai grele momente. Fie că e vorba de prieten sau de colegi, toți au fost lângă mine acum patru ani, când mă mutasem la Fundeni pentru o vreme. Mă luptam cu cancerul. O luptă din care eu am ieșit învingătoare. Multă lume m-a întrebat de ce nu am ales să mă tratez în străinătate. De ce? Pentru că se poate și la noi. Pentru că în București, la Fundeni, am făcut autotransplant de celule stem. Fără să mă coste nimic. În București am renăscut.
Acesta este orașul unde am ales să fie CASA MEA. Aici am cumpărat locuința care mi-a devenit cămin. Nu mă deranjează aglomerația din trafic. M-am obișnuit. Și încă am spirit de ardeleancă, sunt enervant de calmă la volan, iar asta îi scoate de multe ori din minți pe șoferi. Să ne înțelegem, nu sunt toantă, ci doar calmă.

Chiar ieri mă întreba un prieten dacă m-am obișnuit în București. Mi s-a părut ușor ciudată întrebarea. Din moment ce locuiesc aici de 13 ani. Știi cum e, there’s no way back!
Nu, nu mă văd trăind în altă parte. La Brașov merg cât de des pot, să-mi văd părinții. Am locuit și în altă țară timp de câteva luni. Însă tot aici e casa mea. Aici e viața mea.
Ador Bucureștiul pentru că aici n-ai cum să te plictisești niciodată. Indiferent ce îți dorești să faci. Să mergi la teatru, la operă, la orice fel de concerte. Găsești.

De asta iubesc eu Bucureștiul, pentru că e activ, la fel ca spiritul meu!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.