Casa Melik

Aflată pe strada Spătarului la numărul 22, în zona centrală a Capitalei, casa Melik este perfect integrată circuitului turistic prin faptul că adăpostește un muzeu dedicat pictorului Theodor Pallady.

 Bucureștiul este un oraș care a suferit de-a lungul timpului transformări rapide, care au lăsat urme și în domeniul arhitecturii. Mă refer la etapa de după Revoluția lui Tudor Vladimirescu din anul 1821, dar cu precădere după marele incendiu din anul 1847, când marea majoritate a locuitorilor, mai ales din zona centrală a orașului, renunță treptat la casele în stil tradițional care făceau o oarecare legătură cu lumea rurală, în favoarea unui stil arhitectonic clasic, de influență occidentală. Din cauza acestui proces de modernizare, bucureștenii au pierdut o lume ce aducea aminte de zona balcanică, o lume în care narghileaua, cafeaua sau banalul rahat făceau parte din viața de zi cu zi. Din fericire, s-au păstrat câteva case care ne mai pot “introduce” în acea lume. Un astfel de exemplu este casa Melik, o clădire care ne îndeamnă să cunoaștem mai multe și, de ce nu, să medităm la vremurile demult apuse.

Datând, conform tradiției orale, din secolul al XVIII-lea, lucru confirmat și de profilatura de tip balcanic a fațadelor, construcția este situată pe un teren de circa 1800 metri pătrați și este retrasă cu 15 metri de la stradă. Are o suprafață construită de circa 270 metri pătrați și este compusă din parter și etaj.

În anul 1820, casa aparținea familiei armene Melik care face o reparație capitală a imobilului (deasupra arcadei de la fațada principală se află gravat anul 1822, data când s-a terminat reparația construcției).

Casa are și un istoric interesant legat de revoluția de la 1848. Proprietarul de atunci, Iacob Melik, adăpostește în clădire personalități politice importante precum C.A. Rosetti, Ion Brătianu, Heliade Rădulescu, în acel moment urmăriți de autorități.

Același Iacob Melik întreprinde în anul 1857 o nouă reparație. Este interesant faptul că el nu încearcă modernizarea casei conform modei vremii, ci optează pentru păstrarea stilului tradițional al construcției.

În anul 1920, arhitectul Paul Smărăndescu efectuează o noua reparație radicală a casei încercând să o adapteze condițiilor moderne de locuit.

Reparații importante s-au efectuat la sfârșitul anilor ‘60 ai secolului trecut. Aceste lucrări au fost necesare deoarece s-a hotărât deschiderea unui muzeu, mai precis colecția de artă a soților Serafina și Gheorghe Răuț care cuprinde tablouri, sculpturi, textile, piese de mobilier, ceramică orientală. Nucleu de rezistență al acestei colecții îl constituie valoroasele tablouri pictate de către Theodor Pallady (1871 – 1956) unul dintre cei mai prestigioși artiști ai noștri, iar o vizită în această casă poate fi o experiență de neuitat pentru oricine îi va trece pragul.

autor: Alin Saidac, cercetător

sursa foto: Institutul Național al Patrimoniului