locuinte muncitoresti - bucuresti centenar

Locuinţe muncitoreşti

Cartierul Vatra Luminoasă a fost inaugurat în 1938. Parcelarea avea ca limită sudică bd. Maior Coravu, proiectat în 1941. În timpul războiului lucrările la bulevard şi la locuinţele individuale de pe latura sa nordică au fost sistate. Abia în primăvara 1946 se ia decizia continuării lucrărilor. În adresa din 14 mai 1946, semnată de Ministrul Muncii, Lothar Rădăceanu, se menţiona că  pe bd. Coravu sunt aprobate de primărie 36 parcele pentru 36 locuinţe individuale şi că din consideraţiuni de ordin social se impune construirea unui număr mai mare de locuinţe; de aceea cere primăriei ca, după planurile anexate, să aprobe blocuri cu apartamente pentru muncitori în locul locuinţelor individuale proiectate iniţial deoarece astfel se obţin 210 apartamente în loc de 36. Adaugă că s-a respectat suprafaţa construibilă admisă de regulamentul de parcelare cât şi înălţimea în raport cu lărgimea viitorului bd. Coravu.

Pe 24 mai 1946 Comisia specială de aplicarea şi interpretarea planului de sistematizare şi alinieri, din care făceau parte arhitecţii Petre Antonescu, N. Aprihăneanu, Ion Berindey, M. Kernbach, E. Fonescu, emite avizul prin care constată că proiectul modificat nu măreşte procentul construibil maxim admis; despre înălţimea de 10,5 m (parter şi 2 etaje) în loc de 8 m regulamentar şi având în vedere că bd. Coravu  are o lăţime de 30 m, cu retragere pentru construcţii de 5 m, precum şi criza de locuinţe, comisia aprobă, prin derogare de la regulament, amplasamentul blocurilor şi înălţimea modificată. Planul cu modificările aprobate, din data de 13 iunie 1946, poartă semnătura arhitectului Florin Cantemir. Născut la 19 mai 1908, la Bacău, absolvent al Facultăţii de Arhitectură din Bucureşti, în 1936, activa din 1940 în serviciul tehnic al Casei Construcţiilor.

La 25 iunie 1946, Casa Construcţiilor lansează un concurs de idei pentru elaborarea celor mai bune soluţii în vederea întocmirii planurilor definitive necesare construirii unor grupe de locuinţe economice, cu parter şi două etaje, pe terenul ce mărgineşte către sud-est parcul Vatra Luminoasă. Programul concursului prevedea: neimpunerea vreunui sistem de proiectare pentru a nu se îngrădi libertatea de concepţie; regimul închis; retragerea din aliniere de 5 m; înălţimea la cornişă 9-12 m; apartamente de 2 camere şi dependinţe necesare; termen de predare 20 iulie 1946. Proiectul va conţine: un plan de situaţie, scara 1/500, planul etajului curent, scara 1/100, vederea perspectivă a unui bloc-schematic, perspectiva axonometrică a unui apartament cu indicaţia sumară a mobilierului, scara 1/50, totul prezentat pe calc, în creion, pe o singură planşă de 70/100 cm; judecarea proiectelor pe 28 iulie 1946. Criterii de judecată: funcţionalitatea planului şi independenţa camerelor (1-20 pct), osatura economică a planului(1-20 pct), gruparea instalaţiilor (1-5 pct), dispoziţiunea mobilierului (1-10 pct), standardizarea grupului baie-bucătărie (1-5 pct), standardizarea golurilor pentru uşi şi ferestre (1-10 pct); total maxim 70 pct. Concursul pare inutil ministrului Rădăceanu care la 3 iulie 1946 pune următoarea rezoluţie:

Nu este caz de concurs. Destul s-au întârziat lucrările cu tot felul de forme. Trebuie neapărat grăbite lucrările ca ele să înceapă odată şi să avem şanse de a realiza case în acest an. Deci se va lucra cu planurile Casei Construcţiilor.

În consecinţă, la 21 august 1946, arhitectul Cantemir depune documentaţia în vederea obţinerii autorizaţiei de construire şi caietul de sarcini pentru 3 blocuri cu un total de 110 apartamente.

Cu o întârziere de peste o lună faţă de data programată, în zilele de 12-13 septembrie 1946 are loc judecarea proiectelor de către juriul concursului. Preşedinte era ing. I. Drosescu, membri arhitecţii Grigore Ionescu-decan al Facultăţii de Arhitectură şi Titu Evolceanu-decan al Colegiului arhitecţilor, secretar arhitectul I. Hanciu. Juriul a decis astfel:  premiul I (3 milioane lei), R. Udroiu şi N. Lupu; premiul II ( 2 milioane lei) Adrian Gheorghiu, Magdalena şi Gheorghe Iacovescu; premiul III ( un milion lei) Florin Cantemir; menţiuni (0,5 milioane lei) Sebastian Abramovici, Florian Vimer, Corneliu Kanner, Barbu Socolescu, Florica Popescu; ceilalţi 18 participanţi nepremiaţi au primit 100000 lei pentru rambursarea cheltuielilor de recuzită.

La 26 februarie 1947 s-a încheiat contractul de antrepriză cu Centrala Întreprinderilor de Construcţii Industriale şi Civile pentru cele 2 blocuri muncitoreşti de pe bd. Maior Coravu. Începerea lucrărilor era fixată la 5 august 1947; din cauza cantităţilor mari de fier beton, ciment, cărămidă şi lemnărie care se procură foarte greu, cu mari întârzieri, se fixează termen pentru executarea lucrărilor 15 noiembrie 1947.

Efectiv lucrările încep în primăvara 1947, după efectuarea de către primărie a pavajului pe bd. Coravu. Se organizează un şantier, dimensionat pentru 600-700 constructori, cuprinzând ateliere, birouri, dormitoare. Inaugurarea, adică mutarea în locuinţe a muncitorilor de la Uzinele 23 August, s-a făcut pe 23 august 1949 deşi totalitatea lucrărilor de construcţii, instalaţii sanitare şi electrice s-a recepţionat abia la 28 decembrie 1949.

În final, după modificări ale proiectului, au rezultat 2 blocuri cu un total de 96 apartamente. Blocul B (azi la adresa Maior Coravu nr.51) cu 11 scări, 6 apartamente pe fiecare scară, în total 66 apartamente şi blocul D (azi la adresa Maior Coravu nr.55) cu 5 scări, 6 apartamente pe fiecare scară, în total 30 apartamente. Fiecare bloc avea pivniţe la subsol şi boxe la mansardă. Încălzirea se făcea cu gaze naturale prin sobe de teracotă. Fiecare bucătărie avea o maşină de gătit cu gaze şi o chiuvetă de fontă. Fiecare baie dispunea de o cadă de fontă cu dimensiunile 1680/790mm, un closet cu vas de faianţă, un lavoar de faianţă, oglindă semicristal 500/400mm, etajeră semicristal 500/400mm. Pentru obţinerea apei calde era prevăzut un cazan alimentat cu gaze naturale. Fiecare scară de bloc dispunea de o spălătorie cu cazan de fiert rufe şi albie de spălat rufe din lemn îmbrăcată cu tablă. Blocurile erau racordate la reţeaua telefonică.

autor: Narcis Ispas – Arhivele Naţionale ale României

sursa foto: Arhivele Naţionale ale României

locuinte muncitoresti - bucuresti centenar

Blocurile B şi D, str. Maior Coravu nr.51 şi nr.55, arhitect Florin Cantemir, 1947-1949; plan apartament 2 camere; plan de situaţie pentru înlocuirea locuinţelor individuale cu blocuri

locuinte muncitoresti - bucuresti centenar

locuinte muncitoresti - bucuresti centenar

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.