Palatul Sturdza, „cea mai bizară construcţie din Bucureşti”

„Cea mai amestecată şi mai bizară construcţie din Bucureşti, pe ale cărei faţade îşi dau întâlnire, înfrăţindu-se, elemente de epoci şi stiluri diferite tăiate în materiale de tot soiul şi de toate culorile”.

Aşa a fost descris, de arhitectul Grigore Ionescu, Palatul Sturdza, una dintre cele mai impresionante şi grandioase reşedinţe private din câte a avut Bucureştiul, la început de secol XX.

Clădit de prinţul Grigore M. Sturdza în perioada 1897-1901, somptuosul palat care n-a putut fi integrat în nici un stil arhitectural se găsea în zona Pieței Victoriei, în imediata vecinătate a Palatului Victoria de astăzi, numit iniţial Palatul Consiliului de Miniştri.

Grigore Strurdza, fiul domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza, a dispus construirea palatului după planurile arhitectului german Iulius Reiniqke, iar grandiosul edificiu a reflectat din plin personalitatea proprietarului şi dorinţa acestuia de etalare a averii şi a rangului.

Din pricina formei aproape cubice, dar mai ales al stilului eclectic somptuos, clădirea fiind decorată cu foarte multe stucaturi şi ornamente arhitectonice, dar şi cu patru turnuleţe de colţ, Palatului Sturdza i s-a mai spus şi „prăjitura din Capul Podului” sau „prăjitura Sturdzeştilor”.

Prinţul Grigore Sturdza a fost o figură interesantă în epocă. I se spunea Beizadea Viţel fiindcă, interesat până peste măsură de forma sa fizică, se antrena cărând în spate un viţel, în fiecare dimineaţă.

Sensibil la farmecele femeilor, prinţul a fost căsătorit de trei ori şi a avut nenumărate alte legături. A fost paşă (general) în armata turcă, şi s-a întors în ţară, iniţial la Iaşi, împreună cu haremul pe care-l avusese la Constantinopol. În 1897, a cumpărat un teren situat la intersecţia Şoselei Jianu (B-dul Aviatorilor de azi) cu Bulevardul Colţea, pentru a-şi construi aici reşedinţa.

Beizadea Grigore Sturdza nu s-a bucurat însă de palat. A murit în 1901, la scurt timp după ce au fost finalizate lucrările. După moartea lui, urmaşii au vândut clădirea statului, în 1904. Până în 1945, Palatul a funcționat ca sediu pentru Ministerul de Externe, dar a fost puternic deteriorat în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial și a fost demolat în 1946.

Autor: Monica Cosac

sursa foto: Wikimedia Commons