teodora telespan - bucuresti centenar

Visul de a locui lângă fântâni

Teodora Teleșpan

București. Nu am o poveste, în special, cu el. De când trăiesc în el face parte din povestea mea.

M-am mutat în 2003 în București, am venit la facultate, ca mulți alții, de altfel. Dar și să ajung studentă aici, a fost o poveste scurtă. Am aplicat și în Cluj (ai mei au vrut), dar am greșit intenționat, să pic, pentru că voiam neapărat în Capitală.

La început eram speriată, da-mi plăceau zumzetul, aglomerația, autobuze, metrou. Venisem dintr-un oraș mic cu puțină activitate. Și am început să-l descopăr. Luam tramvaiele și autobuzele de la un capăt la altul să-l învăț și așa am aflat despre el. M-a fascinat multitudinea de parcuri, la mine în oraș erau două subnutrite. N-am unul favorit, oriunde sunt copaci și alei îmi place. Mă plimb kilometri întregi și nu mă satur, îmi imaginez că o într-o bună zi o să fie apreciat mai mult și o să aibă atenția de care are realmente nevoie, dar până atunci eu o să-l iubesc și așa.

Mi-aduc aminte când am văzut prima oară Bulevardul Unirii cu fântâni și Casa Poporului în față, erau pornite, aveam muzică în urechi și am început să visez că aia o să fie strada mea, era europeană, era ruptă de restul Bucureștiului.

Aici am cunoscut oameni care au devenit foarte importanți pentru mine, aici am avut primul job pe care l-am iubit, aici am crescut și sunt femeia și mama de azi.

Anul trecut m-am mutat pentru un an în alt oraș, pe alt continent, îmi place, dar mi-e dor de Capitală. Mă identific cu orașul ăsta, nu vreau altul.

Și mi s-a îndeplinit și visul de a locui pe Bulevardul Unirii cu fântâni.

 

sursa foto: Korinna

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.