mihai copaceanu - bucuresti centenar

Cafea, dependență și prietenie

Mihai Copăceanu, psiholog

În ultimii doi ani de zile am început să consum cafea în exces. Frenetic chiar, obsesiv. Niciodată cu frișcă. De fapt, pot să recunosc că sunt dependent de cafea, de o cafea bună și de nerefuzat, de o cafea servită într-un spațiu super cochet, călduros, intim, cu muzică pe fundal, decorațiuni interioare, mesaje inteligente și obligatoriu zâmbetele celor de la bar. Aproape în fiecare zi, așa cum am observat în perioada petrecută în Bologna (Italia) înainte de a ajunge la job mă opresc într-o cafenea aflată la doi pași de birou și nu mai mult de 8-10 minute șed și adun gândurile având în față întotdeauna un espresso scurt. Cred că mii de cafele, uneori și de două ori pe zi, am băut la The Coffee Shop-ul de pe strada Academiei. Alte zeci de cafele le-am savurat la Second Cup-ul din fața Universității și în ultimele luni am descoperit cafeaua de la 5toGo de pe Brezoianu.

Dar povestea mea nu este doar despre cafea sau cafenele. E adevărat, în București găsești cafenele mici, dar atractive, unde ai maxim patru scaune, găsești o serie de locuri personalizate, cu o identitate proprie, cu cărți la dispoziție, desene, picturi, portrete sau fotolii mari și ultra comode. Ce mă fascinează la București sunt prieteniile celor care îți oferă cafeaua dimineața. Dacă te-ai întors pentru a doua oară deja aceștia îți zâmbesc și mai frumos, ți-au reținut chipul și tipul de cafea comandat prima dată. Ceea ce m-a impresionat. Persoanele de la bar (deopotrivă bărbați sau femei, adolescenți sau adulți) sunt extrem de sociabile și plăcute, preferă umorul și bună dispoziția încât ceea ce te atrage spre cafeneaua lor în definitiv nu este atât calitatea sau varietatea cafelei (găsești aproape în orice cartier orice cafea dorești) nici modul de preparare, ce te atrage de fapt este emoția și starea pe care ei înșiși ți-o creează atunci când ai intrat în magazinul lor. Ajungi la un moment dat să le cunoști activitatea, turele, concediile, supărările, viața personală, relațiile emoționale, să schimbi numele, să te împrietenești online și să te bucuri de fiecare întâlnire.

O altă obsesie personală o am în cazul tinerilor când de fiecare dată îi întreb despre studii și îi încurajez să-și finalizeze facultatea cu succes sau să dea admitere la facultate atunci când întâlnesc tineri care la 19 ani încă nu sunt studenți. Mi-e greu să mă abat de la regulă, să intru în alte cafenele noi, deja simt sentimentul trădării dar e atât de plăcut să rămâi fidel unor oameni care nu doar vând cafea de o calitate superioară ci te fac să te simți plăcut și apreciat, îți oferă clipe din prietenia lor. Ceea ce este realmente fascinant. Pe curând.

 

sursa foto: PixaBay

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.