ziarul clandestin - bucuresti centenar

Ziarul clandestin din „templul” presei de partid

Inima sistemului comunist a fost sabotată chiar din interior cu puţin timp înaintea căderii regimului ceauşist. Pe la jumătatea anului 1988, un grup de jurnalişti curajoşi a pus la cale apariţia unui ziar clandestin, intitulat „România”, chiar în Casa Scânteii, unde se tipărea și oficiosul PCR. „Fiecare să poată spune sincer ce doreşte şi ce gândeşte”, îşi propuneau ziariştii care au sfidat dictatura comunistă. Printre ei, Petre Mihai Băcanu, Anton Uncu, Mihai Creangă, Elena Gheorghe, Ştefan Niculescu Maier şi Alexandru Chivoiu.

Am decis să scoatem un ziar. S-a lucrat în condiţii groaznice. Matriţa am făcut-o la un atelier, ne-a lucrat-o un meşter. Lucrând la matriţa asta, l-a vizitat un tip care fusese în Securitate, care a văzut matriţa şi a zis că «ha ha ha, asta seamănă cu o matriţă din filmele cu ilegalişti». Meşterul nu ştia exact ce am eu de gând, n-a avut nici o legătură, povestea Petre Mihai Băcanu, citat de jurnalul.ro.

 

„După ce au încercat mai multe variante tehnice, Petre Mihai Băcanu, Anton Uncu, Mihai Creangă şi Ştefan Niculescu Maier, împreună cu tipograful Alexandru Chivoiu, au recurs la metoda culegerii manuale, cu litere de plumb sustrase din Combinatul Casa Scânteii”, se arată în articolul „24-25 ianuarie 1989 – arestarea grupului de ziariști care pregătise publicația anticomunistă România”, publicat pe memorialsighet.ro

Au fost trădaţi însă de un coleg din reţeaua de distribuţie după ce au lucrat opt luni la ziarul „România”, catalogat de regim ca „publicaţie clandestină cu conţinut duşmănos”.

Au fost prinşi și arestaţi de Securitate în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 1989, chiar în timp ce tipăreau prima pagină a primului număr. Pe a doua n-au mai apucat s-o facă.

Aveam articole pentru pagina a doua, care era în faza de culegere, dar nu aveam suficiente litere. Aşa că trebuia să tragem prima pagină, să o stricăm şi abia apoi să o tragem pe a doua, povestea Băcanu.

La percheziţie au fost găsite matriţa, un culegător de litere, literele, şpalturile din prima pagină a ziarului clandestin România şi alte obiecte. „Corpurile delicte” au fost confiscate, împreună cu maşina de scris a lui Băcanu şi tot felul de hârtii cu notiţe, însemnări, precum şi un roman la care lucra gazetarul.

A urmat o anchetă dură, prin care securiştii voiau să demonstreze legătura cu servicii de spionaj străine. Încadrarea iniţială în articolul Codului Penal privind „propaganda împotriva orânduirii socialiste” a fost schimbată, după două luni, în diverse alte încadrări de drept comun, pentru a nu se crea impresia că regimul Ceauşescu are deţinuţi politici.

O parte dintre inculpaţi au fost trimişi cu domiciliu forţat în diverse oraşe din ţară, iar lui Petre Mihai Băcanu i s-a intentat un proces de drept comun („speculă cu maşini”). Scopul era să se dezmintă acuzaţiile venite din Occident că în România ar mai exista deţinuţi politici. „Speculantul” Petre Mihai Băcanu a fost eliberat din arestul Securităţii doar în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, iar trimiterea în judecată a fost casată la 10 ianuarie 1990.

autor: Monica Cosac

foto: pxhere

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.