Arenele Romane, locul de întâlnire al iubitorilor de concerte
Oana Matei
De peste 15 ani, un loc a devenit simbol pentru muzica neconvențională, pentru muzicienii care nu umplu stadioane, dar umplu suflete, pentru rockeri, pentru rapperi sau pentru reggae.
Este vorba despre Arenele Romane, un teatru de vară unic în Europa de Est ca stil de arhitectură. În cei peste 100 de ani de când a fost inaugurat de Regele Carol I teatrul a adăpostit, deopotrivă, cântăreți, mafioți, nuntași sau copii curioși. Acum la porțile ruginite sosesc tineri dornici să descopere neconvenţionalul în spatele zidurilor groase.
Arenele Romane și-au atins momentul de glorie la scurt timp de la construire. Pe 6 iunie 1906, peste 5.000 de bărbați în costum, cu floare albă-n piept și femei cochete adăpostite sub umbrelele de soare, pășeau pe poarta monumentală în formă de arc de cerc. De pe scenă, Regele Carol I și Regina Elisabeta au salutat mulțimea. Se inaugura Expoziția Generală Română.
Odată cu venirea comuniștilor la putere, orice însemn sau ornament care aducea aminte de regalitate a fost înlăturat. Trecutul glorios al locului trebuia îngropat, dărâmat. Au început cu construcțiile Expoziției Române de la 1906.
Arenele Romane au devenit scenă pentru concerte de muzică populară. Mai scăpa și câte un spectacol de teatru sau o vizionare de film. Câteva ediții de Cântarea României au fost organizate aici. Asta după ce arhitecții vremii au făcut modificări: au înălțat scena și au acoperit-o. Peste gazon s-a turnat ciment, iar în spatele scenei s-au construit birouri pentru cei care lucrau acolo.
Parcul nu mai purta de mult denumirea de Parcul Carol, devenise Parcul Libertății.
În primii ani după Revoluția din ’89 declinul a continuat. Teatrul de vară a fost închis pentru public. S-a renunțat de tot la partea artistică. Iar autoritățile locale au decis că e mai bine să facă acolo depozit. Loc de confecționare și depozitare de textile. S-au amenajat locuri de muncă și au fost aduse zeci de mașini de cusut și muncitori care semnau zilnic condică. În centru, unde odinioară era gazonul, era o rețea de sârme. Nu cabluri de la vreo stație de amplificare. Erau sârme pe care erau întinși ciorapii puși la uscat după ce erau vopsiți în mica fabrică.
Până într-o zi când tot statul a decis că nici așa nu mai rentează. Locul era într-o stare avansată de degradare și nimeni nu depunea niciun efort pentru a schimba acest lucru.
Așa, Arenele au fost scoase la licitație. Statul, prin Ministerul Tineretului, oferea spre concesionare teatrul din Parcul Carol. Mişu Cernea, lider al formației Sfinx Experience, a întocmit caietul de sarcini. A pus victoria pe seama prețului bun pe care l-a oferit și notorietății de care se bucura.
Arenele s-au redeschis pentru public. 5.000 de oameni vin aici la spectacole, ca să se simtă liberi. Într-un loc unde s-a scris povestea Bucureștiului modern sub conducerea primului rege, oamenii vin acum de plăcere. Puțini știu ce se ascunde în spatele coloanelor albe, dar fiorul locului rămâne.
Însă acum Arenele au nevoie de reparații. Nu e doar inestetic, este şi extrem de periculos. Cu ceva timp în urmă bucăți enorme din acoperiș s-au desprins şi s-au prăvălit odată cu zeci de cărămizi peste scaune. Privim tăcuţi la un nou #Colectiv?
sursa foto: Barbu Cristian
Lasă un răspuns