București – Secretele Parcului IOR

Am stat ceva ani în București. Într-un singur loc. Aproape de parcul IOR. A cântărit mult vecinătatea când am ales garsoniera. Poate și pentru că sunt fan plimbări lungi pe jos. Uneori ajungeam în zonă doar ca să mă uit la oameni și să îmi adun gândurile. Dacă n-ar fi trebuit să mă trezesc la 5-6 dimineața ca să merg la serviciu, cu siguranță aș fi alergat înainte să îmi încep ziua.

Îmi place IOR pentru că e viu. Pentru cele 5 insule de verdeață ascunse printre blocurile ceaușiste, pentru hidrobicicletele la care stai la rând vara, pentru aer verde când simți că te sufoci în cutia ta de chibrituri.

Mă distrează pensionarii care fac plajă în parc în timp ce alții adună după câine la 1 metru distanță. Sper că n-am lezat pe nimeni.

Acum mă plimb prin alte parcuri, la vreo 2500 de km distanță. Dar tot mi-e dor de IOR și de soarele lui.

Acum, la secțiunea „Știați că” avem următoarele:

• Parcul IOR e al doilea ca mărime din București, după Herăstrău;
• Acronimul IOR provine de la numele fabricii Întreprinderea Optică Română, aflată în vecinătate;
• A fost amenajat după modelul parizian, pe locul unei fabrici de cărămidă ce fusese dezafectată în 1965.

La secțiunea “Nu știați că”, însă, avem o grămadă de alte lucruri.

• nu știați, poate, că în miezul verii, când în Titan e parcă mai cald ca în orice loc de pe lume, când blocurile încălzesc și ele atmosfera, ca niște uriașe aeroterme, în parc e răcoare și umbră și liniște
• nu știați, poate, că parcul e refugiul favorit al mamelor de bebeluși, nedormite de cine știe când, și care reușesc să-și potolească abia la umbra copacilor copiii adesea prea plânși și obosiți
• nu știați, poate, că domnul în vârstă, care stă pe banca de la marginea lacului, a rămas singur de puțină vreme, iar parcul e locul în care își aduce aminte de iubirea vieții lui.

E multă istorie în IOR. Istoria oamenilor din cartier, poveștile lor sunt cele care fac de fapt atmosfera să fie cea care este acum.