alina ion - bucuresti centenar

BUCUREȘTIUL SUNT EU!

Alina Ion

Când mă gândesc la locul în care m-am născut și am crescut, m-am educat și m-am maturizat nu-mi vin în minte decât amintiri plăcute. Bucureștiul sunt eu și mă identific cu atât de multe locuri din acest oraș, încât mi-e greu să pun degetul pe un loc anume de pe harta orașului despre care să zic “acesta e locul”. Mi-s dragi multe locuri din țara asta, mi-au încântat privirea multe peisaje și m-au încărcat de energie pozitivă multe locuri, dar ca aici, în locul meu de baștină, nu mă simt niciunde mai bine.

În cartierul Tei am copilărit și de câte ori trec pe acolo mi se umplu sufletul și mintea de amintiri calde și de bucuria unei vieți lipsite de noțiunea de tristețe. Parcul Circului, cum i se spunea pe vremea lui Ceaușescu, era un loc minunat, este și acum, iar lacul cu nuferi, probabil cel mai spectaculos din Capitală, te face să stai minute în șir la introspecție. Era acolo, poate mai este și acum, nu știu, un tei bătrân, scobit de timp și de copii năzdrăvani.

Adolescența mi s-a strecurat printre degete și mi-am perindat-o prin alt cartier: zona Mihai Bravu – Baba Novac. Martor tăcut al frământărilor pubertății a fost parcul IOR, unde am petrecut sute de ore de plimbare și de texte scrise pe foi rupte din caietele de școală. Când mă gândesc în urmă, îmi dau seama că încă de atunci mi se trage pofta și plăcerea de a scrie.

A urmat apoi studenția și plimbările în parc s-au rărit. Identific însă anii aceia de viață cu un loc de care îmi aduc aminte cu mare drag: fosta Bibliotecă Națională, clădirea monumentală de la intersecția străzilor Smârdan și Doamnei. Locul acela are ceva aparte și recunosc că, deși mergeam acolo pentru a încerca să deslușesc tainele filosofiei, fiecare oră sau zi petrecută între coloanele în stil corintic de culoare maro spre roz avea o carismă deosebită.

Sunt mamă acum și văd Capitala prin ochii copiilor mei, cărora încerc să le prezint orașul nostru acum. Plimbările au redevenit o plăcere, iar sclipirea din ochii lor când le povestesc despre istoria unor clădiri sau a unor locuri vechi din București îmi confirmă faptul că trăiesc într-un loc pe care merită să-l apreciezi.

M-am maturizat în București, am învățat să-l iubesc pentru frumusețea lui și să-i accept toate dezavantajele. Da, recunosc, este un oraș zgomotos, plin de tumultul vieții agitate a milioanelor de oameni diferiți care trăiesc în el, dar este exact asta îmi place la el. Așa sunt și eu și cred că suntem făcuți unul pentru celălalt. Eu sunt București și orașul trăiește și prin mine!

 

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.