Ctitoria lui Mihai Viteazul, ascunsă de Ceaușescu între blocuri

Biserica Mihai Vodă este una dintre cele mai vechi construcții din București păstrate până în zilele noastre. Ctitorită în anul 1594 de voievodul Mihai Viteazul, în timpul în care era ban al Olteniei, biserica a fost amplasată pe vârful dealului din fața Podului Mihai Vodă (în zona Parcului Izvor), deal care mai târziu se va numi Dealul Mihai Vodă. Construcția a fost ridicată pe locul unei bisericuțe din lemn, din secolul al XV-lea, construită de către Vlad Dracul. În curtea acestei bisericuțe, sub un păr, se spune că ar fi fost decapitat de către turci fiul lui Vlad Călugărul, Prințul Vlăduț, la vârsta de 16 ani, după doar doi ani de domnie.

Spre deosebire de vechea biserică, ctitoria lui Mihai Viteazul a fost așezată în centrul unei incinte înconjurate cu ziduri, sub forma unei cetăți, și a fost înzestrată cu mai multe moșii. Complexul a suferit, de altfel, mai multe transformări de-a lungul timpului, îndeplinind diferite funcții, precum: reședință domnească, spital militar (1828-1854), școală de medicină (1855-1862) sau Arhivele Statului (după 1900).

Din acest complex cunoscut ca Mănăstirea Mihai Vodă a făcut parte și Biserica Albă – Postăvari, care a fost construită în 1564, reconstruită la mijlocul secolului al XIX-lea și apoi demolată de Ceaușescu, în 1984. În prezent, din întregul ansamblu al mănăstirii s-au mai păstrat doar biserica și o clopotniță, care au fost mutate pe Strada Sapienței nr. 35, în spatele unor blocuri construite în timpul regimului comunist.

Complexul Mănăstirii Mihai Vodă este declarat monument istoric, în 23 aprilie 1955 prin Hotărâre de guvern. Deși ansamblul a fost considerat și în perioada comunistă unul dintre cele mai prețioase monumente ale Bucureștiului, un edificiu reprezentativ pentru arhitectura românească a secolului al XVI-lea, nu a scăpat de politica de excludere a lăcașelor de cult din perimetrul vizual, adoptată în perioada de construcție a Centrului Civic din București (1980-1990).

În ianuarie 1985 biserica a fost propusă pentru demolare și, la scurt timp, toate anexele precum și zidul mănăstirii au fost dărâmate. Intelectuali ai vremii (printre care Constantin Noica, Geo Bogza, Mihail Șora, Dan Nasta, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Răzvan Theodorescu, Dinu C. Giurescu, Grigore Ionescu și Peter Derer) au trimis memorii către mai multe instituții, astfel că Biserica Mănăstirii Mihai Vodă și turnul clopotniței au putut fi salvate.

Mutarea în pantă a edificiului (pe o distanță de 289 m și coborâtă pe verticală cu 6,2 m), de pe Dealul Mihai Vodă, fosta stradă a Arhivelor nr.2, și până în locul în care se află și astăzi (Strada Sapienței), în apropierea malului Dâmboviței, a fost considerată la vremea respectivă o performanță deosebită prin: lungimea traseului, unghiul de pantă și greutatea obiectivului.

Unele dintre osemintele aflate în curtea mănăstirii au putut fi salvate și transportate în noua locație, însă altele nu au mai putut fi recuperate.

autor Monica Cosac

sursa foto: Pixi/wikipedia.ro