Codrin Scutaru - bucuresti centenar

Drumul de la Suceava la Bucureşti

Codrin Scutaru, consultant

Prima dată când a trebuit să mă gândesc serios la București a fost atunci când terminând liceul în Suceava, trebuia să aleg unul dintre centrele universitare din țară pentru a-mi continua studiile. În cele din urmă, după ce intrasem la Cluj și la București, am simțit că aici mă voi adapta mai bine.

Nu știu de ce. Poate influențat de lecturile de Eliade sau Camil Petrescu în care erau atât de fain descrise bulevardele capitalei și viața urbană de aici. Cel mai mult îmi plăcuse descrierea Bucureștiului făcută de Mateiu Caragiale în Craii de Curtea Veche. Plimbându-te pe Calea Victoriei și în Centrul Vechi, încă îi vezi aievea pe Pirgu, Pașadia sau Pantazi, pe cerșetoarea care își pierduse mințile, Pena Corcodușă. Bucureștiul dimineața, după-amiaza, noaptea, are farmecul lui. Am revăzut de atunci de mai multe ori, cu vizitele de serviciu de cele mai multe ori, Timișoara, Clujul, Iașiul, Brașovul, Sibiul…sunt orașe superbe, fiecare cu farmecul său dar pentru mine acasă, în afară de Bucovina natală, astăzi este Bucureștiul.

Am venit aici la 18 ani și am trăit aici 20. O simt în fiecare celulă a corpului. Îmi amintesc cum spuneam în facultate când vorbeam cu colegii că plec acasă când mergeam la Suceava. Acum zic în mod firesc acasă când vorbesc de București, când mă plimb cu cea mică prin parcurile din București. Am mai multe gânduri trecute pe malurile Dâmboviței decât în munții Sucevei.

Îmi amintesc și acum cum veneam cu acceleratul de Suceava și coboram la Gara de Nord. La 5-6 dimineața erau deschise doar McDonalds-urile și acolo, în oaza de franciză capitalistă din Gara de Nord sau din Piața Romană, la consumația de un ceai pe care mi-o permiteam ca viitor student, îmi planificam viitorul și mi-l planificam aici în București. Plimbările lungi din studenție pe Bulevardul Magheru, mesele de după de la Nicorești, terasele din Centrul Vechi sunt momente pe care le trăiesc și le-am trăit și care îmi trec prin față ca un film frumos care merge mai departe. Undeva în vâltoarea vieții din București, cresc generațiile următoare pe care ni le-am dori mult să rămână tot aici într-un oraș care, cu siguranță, ne va surprinde cumva, depășindu-și zbaterile și chinurile de acum, în bine.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.