Maria Coman - Bucuresti Centenar

Grădina Botanică, cel mai bun loc de căutat zâne

Maria Coman – jurnalist

Am crescut în Grădina Botanică, practic. În acea Grădină Botanică sălbatică și plină de povești, un altfel de parc decât cele cu gazon tuns la linie și alei bine marcate. Grădina Botanică, este, de fapt, și cel mai bun loc de căutat zâne din București. Cine știe, poate chiar din lume. Nu mergeți să le căutați pe aleea cu țâșnitoarea, că acolo e aglomerat.

Nu, mai bine mergeți în munții din stânga serei, în balta aia mică, plină de pești, unde e aproape întuneric chiar și în mijlocul zilei. Mai sunt câteva și în grădina de trandafiri, dar acelea sunt cam sclifosite, nu fac altceva decât să își schimbe rochiile toată ziua bună ziua (probabil nu știați, dar  petalele de flori căzute sunt rochii pe care le-au aruncat zânele pe jos în loc să le pună în dulapuri. sunt și ele destul de dezordonate, e adevărat)

E un loc pe care ar trebui să îl vizitați în fiecare anotimp din an, măcar odată. E acel loc unde lumina e frumoasă și unde, în ciuda imenselor furnale ale CET-ului pe care le vezi de oriunde te-ai afla, nu simți că ești într-un oraș.

Primăvara o să găsiți acolo castanii înfloriți și umbroși, așa cum nu mai sunt ei nicăieri în altă parte. Îi veți admira, maiestuoși și puternici, ascunzând micile și firavele plante, pe care le feresc de lumina soarelui. O să găsiți și ghioceii, știu, veți spune că ghiocei sunt peste tot. Dar nu e așa, ba mai mult, ghioceii sunt la noi o specie aflată pe lista roșie, cea a plantelor care au nevoie de protecție. O să găsiți și covoare întregi de brândușe și toporași.

Vara o să găsiți trandafirii. Trandafirii cei mici și dezordonați și foarte colorați, nu ca cei perfecți din vitrinele florăriilor. Și o să găsiți și nuferi, pe lacul unde locuiesc, de ani de zile, familii întregi de rațe.

Toamna o să găsiți cele mai frumoase culori din București și toamna este, cred, momentul cel mai bun să mergeți prima dată.

Nu e un parc cu locuri de joacă, dar în munți copiii se joacă mai liberi ca în orice tobogan. Nu e un parc cu tarabe și cu sucuri acidulate, dar sunt încă acolo vechile țâșnitori, acelea din copilăria noastră. Ruginite, multe dintre ele, vopsite in verdele acela ce pare veșnic, altele. Dar stropesc la fel de frumos.

Sunt 17 hectare de natură. E păcat să le ocoliți.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.