„Hollywood-ul românesc”

Așa i se spunea, pe la începutul anilor ’30, bulevardului Elisabeta „în limbajul șerbetuos și cinefilic al fetelor amorezate”, după cum relata ironic un gazetar al acelor timpuri. Însă nu pentru că aici s-ar fi făcut filme, ci pentru că aici se consumau filme.

După Marea Unire din 1918, situaţia economică a ţării se schimbase şi tot mai mulţi tineri din provincie veneau în Capitală să îşi încerce norocul, căci Bucureştiul devenise un oraş în care își puteau schimba destinul peste noapte.

Tot atunci, industria cinematografică era în floare, iar cinematografele devin principala distracție a tinerilor și a maselor populare. Astfel că, în centrul Bucureștiului se deschid puzderie de noi lăcașuri ale filmului, iar cele mai multe și mai luminoase se aflau pe Bulevardul Elisabeta.

Într-o monografie a Bucureștilor, publicată în 1935, ziaristul Mircea Damian descria Bulevardul Elisabeta ca fiind „cel mai central” și cel mai important bulevard al Capitalei. Dacă în timpul zilei bucureștenii se plimbau, înainte și-napoi, pe Calea Victoriei, admirând vitrinele, după lăsarea serii aglomerația se muta ceva mai încolo, pe bulevardul Elisabeta. Pe câteva sute de metri pătrați era o aglomerație și o forfotă incredibilă, pentru că, seara, aici „începea viața”, după cum spunea Damian. Tot el relata despre mania filmelor americane, care rulau şi de câte șapte ori pe zi în cinematografe, dar şi despre mania alunelor americane, care fuseseră adoptate cu entuziasm de către populaţie, ca produs la modă adus de peste Ocean.

Conform spuselor lui Mircea Damian, de la intersecția cu Calea Victoriei (fostul Pod al Mogoșoaiei) și până în strada Brezoianu, cât vedeai cu ochii, o mare de lumină. Cinematografele se înșirau ca mărgăritarele, cu reclamele lor sclipitoare, de o parte și de alta a bulevardului: A.R.P.A., Bizantin, Forum, Trianon, Regal, Capitol, Splendid, Femina.

Despre acest „Broadway bucureștean”, unde erau concentrate marile săli de cinema, scrie și Alexandru Ofrim, în volumul „Străzi vechi din Bucureștiul de azi”: „Cu fațade impozante, cu reclame luminoase și panouri uriașe pictate, aceste cinematografe prezentau filme americane în premieră, în care jucau marii actori ai vremii – Chaplin, Stan și Bran, Greta Garbo, Rudolf Valentino, Pola Negri și Gloria Swanson”.

„Viciul blond”, „Cuibul fericirii”, „Castelana Libanului” sunt doar câteva dintre filmele preferate ale cinefililor bucureșteni de atunci.

Dacă tinerii de la început de secol XX se întâlneau la cofetărie, degustând dulcețuri și schimbând între ei dulcegării, în perioada de vârf a perioadei interbelice poveștile de dragoste se înfiripau în sălile cinematografelor. Acestea erau locul în care nu doar vedeai love stories cu happy-end, ci le și trăiai, spun gazetarii.  

autor: Monica Cosac