Strandul kiseleff - bucuresti centenar

Ștrandul Kiseleff – bazinul „fără pereche în Europa”

Așa era descris, în 1929, Ștrandul Kiseleff, cea mai nouă mândrie a Capitalei României Mari, care peste ani va purta numele „Ștrandul Tineretului”.  

În perioada interbelică, acesta a fost cel mai mare ştrand din București şi, totodată, cea mai mare bază sportivă a orașului. De asemenea, Ștrandul Kiseleff – proiectat de avangardistul arhitect Marcel Iancu (cel care a proiectat și casa negustorului de vinuri Jean Fuchs, din 1927, considerată prima casă cubistă din Bucureşti) – reprezintă unul dintre primele ansambluri de arhitectură modernă din Capitală.

Zona a fost modificată într-un timp-record, suferind transformări considerabile. Practic, întregul ansamblu a fost finalizat în numai 52 de zile, din mai până în iulie 1929. Astfel, în mai puțin de două luni,  Bucureștiul se putea lăuda cu cel mai mare bazin din Europa, unde venea toată lumea bună, dar și cu o bază sportivă modernă și utilată pentru sportivii români din acea vreme.

Un filmuleț documentar realizat atunci, în timpul amenajării, prezenta Ștrandul Kiseleff drept „o lucrare în stil american. Un «mic oraș» în 25 de zile”.

În cea mai frumoasă poziție a Capitalei, la Șosea, un gard din beton armat, lung de 2 km., împrejmuiește terenul pe care se construiește un «Strand» de dimensiuni și instalație fără pereche în Europa. Cea dintâiu preocupare a unui «Strand» este basinul. 3000 de lucrători și 150 de căruțași au lucrat zi și noapte la excavația a 28.000 metri cubi de pământ”, este descrisă lucrarea, în acest film.

De asemenea, o reclamă apărută în „Revista Generală Ilustrată”, după inaugurarea ștrandului, enumeră dotările de top ale acestuia:

„Ştrandul Kiseleff – cel mai mare bazin din Europa.

Cea mai mare plajă artificială. 200 de cabine.

14.000 mp. plaje de nisip.

Plaja şi baia deschise de la ora 6 dimineaţa până la ora 8 seara.

Supravegherea bazinului încredinţată la profesori de înot speciali şi membrilor federaţiunilor sportive. Personal special de salvare.

Bazin special pentru copii. Aparate de educaţie fizică.

Piste pentru curse. Tenis.

Cabinet medical condus din doi medici.

Restaurant – Brasserie – Cafenea – Magazine diverse – Poştă – Telefon – Telegraf – Poştă specială pentru emisiune de radio – Jazz berlinez.

Parchet special pentru dans pe plajă.

Renumitul restaurant Elysee la dispoziţia Onor.

Public până la miezul nopţii”.

Bucureștenii puteau găsi aici și „costume de baie de închiriat”, sau puteau lua lecții de înot  „sub direcţiunea d-lui profesor Focşa”. Biletele de intrare erau accesibile: „50 de lei de persoană, cu drept de baie şi cabină la dispoziţie”, iar de la ora 9 seara, intrarea era 20 lei de persoană.

De-a lungul timpului, ștrandul a suferit mai multe modificări. La începutul anilor `40, au fost amenajate terenurile de tenis înşirate de-a lungul Șoselei Kiseleff. Tot atunci au fost construite: o cabană, cu rol de vestiar pentru jucătorii de tenis, și o sală de gimnastică.

Denumirea de „Ștrandul Kiseleff” i-a fost schimbată în „Ștrandul Tineretului” după 1948, iar comuniștii l-au reabilitat. Înainte de organizarea festivalului sportiv din 1953, unul dintre pavilioanele de vestiare a fost amenajat ca spaţiu de cazare. În anii ’70 – ’80, ansamblului i s-au adăugat un turn de apă și câteva clădiri anexă, iar în 1981 – cu ocazia Jocurilor Olimpice Universitare – au fost transformate în spaţii de cazare alte câteva dintre pavilioanele de vestiare. După anii ‘80, suprafața ștrandului s-a înjumătățit. În 2000, Statul român a dat în concesiune terenul unor companii private care au renovat și redeschis Ștrandul Tineretului.

autor: Monica Cosac

sursa foto: Biblioteca Metropolitana Bucuresti

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *