nicolae brailoiu - bucuresti centenar

Nicolae Brăiloiu

Numele poate că nu vă spune prea multe, dar este eroul român care a căzut pentru ţară în primele săptămâni ale Marelui Război. Avea doar 23 de ani. Era deja licenţiat în Litere la Bucureşti, doctor în Drept şi avocat. Era urmaşul unei mari familii de boieri din Oltenia.

Ar fi putut să-şi vadă liniştit de studii şi să aibă o carieră ilustră, dar tânărul cu sânge nobil simte că ţara este într-un moment de cotitură şi nu poate concepe să stea deoparte. Când România intră în război, Nicolae Brăiloiu se grăbeşte să se înroleze, aflăm din ziarele de acum 100 de ani:

„S-a prezentat la mobilizare încă din prima zi, dispreţuind pe cei ce nu-şi fac datoria către Patrie, punându-se la adăpost prin diferite posturi administrative şi de sinecură, în marea-i dorinţă ce avea în a contribui, după puterile sale, la înfăptuirea idealului nostru de reîntregire a neamului şi a României Mari, idee ce-l încălzea de copil, ca pe toţi bunii români.” (Tribuna, 21 iulie 1919)

Brăiloiu ajunge pe front mai întâi la ofensiva de pe Dunăre, de la Flămânda, împotriva trupelor germano-ungare-otomane, comandate de feldmareşalul August von Mackensen. Deşi cunoaşte cele mai crâncene experienţe pe front, tânărul Nicolae Brăiloiu nu-şi pierde niciodată speranţa în victorie.

„Regimentul nostru a avut de dus o luptă foarte grea cu nişte monitoare austriece care aveau o artilerie superioară celei a noastră. Curgeau proiectilele în jurul nostru de te înspăimânta.” (scrisoare de pe front)

Când ajunge în Transilvania, se bucură de entuziasmul cu care românii de acolo îi aşteptau pe soldaţi:

„Plec chiar acum la Braşov cu regimentul”, le scrie el apropiaţilor. „Sunt şef la bateria a 5-a. Primim flori şi ovaţii; oamenii entuziaşti, soldaţii plini de avânt.” Când scrie acasă, tânărul e mereu optimist.

Aceasta este probabil ultima scrisoare trimisă părinţilor de pe front. Nicolae Brăiloiu a murit lângă Braşov, la 25 septembrie 1916. S-a prăbuşit din cauza rănilor provocate de proiectilele inamicilor. Camarazii şi superiorii care erau cu el au povestit tuturor un gest cutremurător.

În clipa morţii, băiatul de boier a strigat din toată inima şi cu toate forţele:

„Trăiască România Mare!”.

Autor: Ana Iorga

sursa foto: Ed Erhart

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.