Parcul Ioanid

Situat în buricul Capitalei, în vecinătatea Grădinii Icoanei, Parcul Ion Voicu (pentru mulți mai cunoscut ca Parcul Ioanid, după cum s-a numit până acum câțiva ani) se numără printre vechile grădini bucureştene care există şi astăzi.

Istoria Parcului Ioanid a început în anul 1856, când librarul și editorul George Ioanid, care era proprietarul uneia dintre primele librării din Bucureşti, pe Calea Victoriei, cumpără un teren de la marele agă Pană Băbeanul, contra sumei de 2.100 de galbeni.

Înainte de a deveni proprietatea lui Ioanid (1818–1906), acest loc era tot un fel de grădină, cunoscută sub numele de Breslea. Terenul se afla pe atunci la marginea oraşului şi era destinat în general petrecerilor cu lăutari, fiind locul predilect al cuplurilor de îndrăgostiţi.

George Ioanid transformă locul într-o grădină de legume cu sere încălzite şi pomi fructiferi din specii renumite, foarte frumoasă și apreciată la vremea respectivă, de aici fiind aprovizionate pieţele Capitalei. Parcul de astăzi este doar o parte din marea grădină amenajată atunci de Ioanid. Câțiva ani mai târziu, George Ioanid falimentează, iar terenul intră în proprietatea fratelui său, Nicolae, care îl lasă să locuiască în continuare acolo până la sfârșitul vieții sale. După moartea lui George Ioanid, terenul este vândut Primăriei Capitalei.

Aspectul actual al parcului a luat naștere între anii 1909-1910, când Municipalitatea, în timpul primariatului lui Vintilă Brătianu, a început în zonă un important proiect de urbanism, cunoscut sub numele „Blocul de vile și grădină publică Ioanid”, sau „lotizarea Ioanid” , conceput ca un ansamblu de vile ce înconjoară un parc public.

Astfel, a apărut un cartier de vile dispuse în jurul actualului parc, fiecare casă având o vedere directă către parc. Proiectul a fost inspirat, potrivit procesului verbal din 1909, după tiparul scuarurilor englezești și al parcurilor franțuzești, în special Parcul Monceau din Paris. Avocați, doctori, oameni politici sau membri ai vechilor familii boierești au cumpărat terenuri în zona respectivă, considerată unicat, cu un fond construit de valoare arhitecturală ridicată.

În noiembrie 2003, numele parcului a fost schimbat în Parcul Ion Voicu, în amintirea unuia dintre cei mai mari violoniști pe care i-a avut România și care a trăit într-una dintre vilele din jurul parcului.  

autor: Monica Cosac

foto: Joe Mabel