cristina scutaru - bucuresti centenar

Parfum de oraș boieresc

Cristina Scutaru

Astăzi, București e acasă. Dar nu a fost dintotdeauna. Când am venit aici în 2006, în căutarea oportunităților, lumea mea mică de provincie a dispărut brusc și m-am trezit singură și pierdută în marea parcă nesfârșită de oameni. Unii erau politicoși, alții foarte ursuzi, unii triști, citind o carte dimineața în metrou, iar alții debordau de o vervă atât de colorată și molipsitoare, încât compensau pentru toți ceilalți.  

La început mi-a venit greu să cred că toți oamenii aceștia aveau un motiv întemeiat pentru a sta în București. Părea că pur și simplu trăiesc aici din inerție, că nu ar fi alegerea lor. Așa că mi-am propus să iau orașul la pas, să-i descopăr secretele și frumusețea ascunsă. Zis și făcut. A urmat o bună perioadă de timp în care am explorat pe jos, fiecare colțișor și ungher al Bucureștiului.

În afara străduțelor cu totul fermecătoare pitite între Universitate și Piața Romană și a celor din Cotroceni, am rămas îndrăgostită iremediabil de marile puncte turistice ale Bucureștiului. Încă merg oricând cu plăcere la o reprezentație a Teatrului Național sau la un târg găzduit de Muzeul Țăranului Român, iar plimbările cu fetița mea prin uriașul Parc Herăstrău au aceeași savoare ca acelea de acum mai bine de zece ani.

Ori de câte ori simt nevoia unui București mai boem, ies la un suc cu prietenii mei buni dobândiți de-a lungul anilor tot aici, în Capitală, sau doar mă plimb prin pasajul Macca-Villacrosse din Centrul Vechi, după care ies pe partea cealaltă pentru a mă minuna de fastuosul Palat CEC.

Ușor-ușor am absorbit tot ce avea orașul de oferit și m-am simțit tot mai ca acasă. Poate și de aceea, Bucureștiul este orașul în care am descoperit cine sunt și ce-mi doresc cu adevărat să fac pe plan profesional. Aici mi-am descoperit pasiunea pentru domeniul resurselor umane și am aflat cât de mult iubesc, de fapt, oamenii, precum și cât de împlinitor este să îi pot asculta, să fiu empatică și să le pot oferi soluții.

De aici, restul drumului a fost relativ simplu de parcurs. Odată ce mi-am dat seama că vreau să susțin oamenii care vor să-și concretizeze visele, piesele puzzle-ului s-au aranjat că de la sine. București, îți mulțumesc!

La tine mă întorc mereu cu drag din excursii și vacanțe, fie că este vorba de un weekend petrecut în Roma, Paris sau o vacanță în Thailanda . La finalul zilei, bucuria și emoțiile pe care le simt ori de câte ori ajung din nou în București îmi spun că aici este, fără doar și poate, casa mea. Nu aș schimba-o pe nimic și nu aș sta nicăieri în altă parte de lume. Pot doar să sper că acest sentiment deplin de “acasă”’ va fi resimțit și de fetița mea, care a avut norocul să crească în București, odată cu el și cu tumultul lui frumos.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.