bucuresti centenar - prima emisie tv

Prima emisie de televiziune din România

În România, televiziunea s-a născut greu și după mai multe încercări.  Prima emisie a stației experimentale de televiziune București a avut loc în urmă cu 63 de ani, mai exact pe 21 august 1955, și a durat două ore (între 20:00 şi 22:00).

Data nu a fost aleasă întâmplător, ba din contră! A fost aleasă special în preajma sărbătorii naţionale de la 23 august. Cu câteva minute înaintea începerii emisiei, a început să fie difuzată imaginea de identificare a staţiei, iar pe fundal se auzea o melodie: „Bucureşti, Bucureşti, peste vreme să trăieşti, mai voinic mai frumos…”. Primele cuvinte au fost rostite de crainica Cleo Steiber, la ora 20:00: „Bună seara, dragi spectatori. Aici Staţia experimentală de televiziune Bucureşti. Începem primul nostru program…”. Au fost difuzate: un jurnal de actualităţi, o prezentare din „Tăunul”, documentarul „Asia sovietică”, desenul animat „Ursuleţii” şi alte filme. În timpul schimbării filmelor erau pauze (staţia dispunea pe atunci de un singur videoproiector), în care se difuzau diafilme şi muzică. „Primele programe televizate cu o durată de două ore” au continuat şi în zilele de 22, 23 şi 24 august 1955, indicând şi „punctele de vizionare pentru public”.

„Încă de pe la orele 7, în faţa magazinelor «Electrotehnica» din bd. Magheru, «Tehnometal» din calea Victoriei, a magazinului «Sport-Muzică» din str. Academiei şi în alte puncte din Capitală au putut fi văzuţi numeroşi cetăţeni. Ei au admirat frumosul aparat sovietic de televiziune «Leningrad» T-2, cu ecranul său alburiu, cu numeroase butoane”, consemna „Informaţia Bucureştiului” evenimentul. Același reporter surprinde și agitația din interiorul stației: „Se fac ultimele pregătiri. Inginerul Adrian Gheron se ocupă de derularea bandei de magnetofon… El pregăteşte… muzica. Inginerul Nicolae Luncescu aranjează filmul în aparatul de proiecţie – căci transmisiunile se fac deocamdată după filme – şi cercetează cu atenţie iconoscopul (aparatul care ia imaginile). Inginerul face o probă. Aparatul de proiecţie intră apoi în funcţiune”.

Televiziunea Română a început să emită oficial la finalul anului 1956, chiar în noaptea de Revelion, într-un studio improvizat din Floreasca, Str. Moliere nr. 2. Clădirea nu avea ferestre și era nici măcar tencuită, însă musai trebuia respectat planul cincinal, aşa că s-a dat drumul emisiei pentru o noapte.

După mesajul de „La mulţi ani!” a urmat un reportaj – un film pe peliculă – şi apoi salutul lui Petru Groza, pe atunci preşedintele Marii Adunări Naţionale. În următoarele două luni, oamenii au văzut doar mira. În 1957, primul an de emisie, a avut loc prima transmisie exterioară în direct, cu ocazia recitalului dat de Yves Montand, la Sala Sporturilor din Floreasca.
De fapt, timp de câţiva ani, emisiunile au fost doar în direct. În 1959, la trei ani de la înfiinţare, Televiziunea Română avea 1.000 de abonaţi. Abonamentul „costa cam cât două franzele” și se făcea o dată cu achiziţia aparatului tv. Prima transmisiune color a avut loc abia în 1983.

autor: Monica Cosac

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.