bogdan popescu - bucuresti centenar

Sufletul unei clădiri

Bogdan Popescu

Nu are un nume care să te cucerească. În filme, oamenii cu un nume ca al lui sunt personaje negative. Însă dacă citești (puținele) lucruri care se știu despre el, îți devine de-a dreptul simpatic. Chiar: cum ti s-ar părea, azi, cineva care donează pentru educație sume mai mari decât bugetul Ministerului Educației?

Se numea Constantin Vasiliu Bolnavu. Născut la Ploiești, în 1867, într-o familie înstărită. Legendele vorbesc despre o comoară descoperită de bunic, pe câmp, când era copil. De teamă să nu afle lumea de comoară, s-a așezat pe ea și i-a rugat pe niște oameni să-i cheme părinții să îl ia acasă, „că e bolnav”. Așa s-ar fi îmbogățit familia Vasiliu și tot așa s-a ales și cu porecla. Recunoscători norocului, membrii familiei Vasiliu își fac un renume local din actele lor de caritate, mai ales în privința întrajutorării oamenilor bolnavi și fără venituri.

Constantin Vasiliu face studii de economie și de agricultură, care se mulează de minune pe spiritul său antreprenorial. După ce termină studiile, devine foarte repede unul dintre cei mai mari proprietari de pământ din Regat. Arată, rapid, că a moștenit de la bunicul sau nu numai porecla, ci și generozitatea. Ajută câteva familii de săraci cărora le donează terenuri și construiește școli, „case de nașteri” și biserici în Dâmbovița, Galați, Prahova și Roman. Gesturile sale nu rămân fără ecou, devine o mică celebritate în Capitală, destui oameni mari ai vremii îi deschid larg ușile. În 1910, face însă un gest extraordinar, cu care cucerește toată lumea bună.

În 1910, Henri Coandă avea 24 de ani și tocmai inventase avionul cu reacție. Expus la Salonul Aeronautic din Paris, în decembrie 1910, aparatul șoca: propulsor cu turbină în loc de elice, fuselaj triunghiular în secțiune, elemente de direcție în forma crucii Sfântului Andrei, aripi inegale… Lumea nu mai văzuse așa ceva. Coandă testează avionul într-o dimineață rece de decembrie, dar…  „… s-a petrecut ceva extraordinar: flăcările jeturilor, în loc să iasă direct au început să se abată, să vie contra fuselajului. Ori, fuselajul era de lemn…” Avionul s-a prăbușit și a ars, iar Coandă a scăpat aruncându-se din habitaclu, la impact. Cariera lui Coandă s-ar fi oprit, cu siguranță, acolo, că avionul distrus era toată averea lui. Apare, însă, providențial, Vasiliu Bolnavu, care se oferă să-i sponsorizeze lui Coandă noile aeronave. Recunoscător, Henri Coandă a rămas apropiat pe vecie familiei Vasiliu Bolnavu, având chiar curajul să intervină la Ceaușescu, în anii ʼ60, pentru că cele două fiice ale binefăcătorului său să primească o pensie.

Ne întoarcem, însă, la România anilor 1920. Vasiliu Bolnavu își dă seama că poate face mai mult și vine cu ideea unei fundații de susținere a Educației. Pe 13 decembrie 1923, chiar Ministrul Instrucțiunii, Constantin Anghelescu, îi susține în Senat proiectul. Propunerea este primită cu entuziasm, iar proiectul primește girul ambelor camere. De unde atâta entuziasm? Simplu: Vasiliu Bolnavu era pregătit să doteze Fundația cu o zestre consistentă.

Fundația Constantin Vasiliu Bolnavu cumpără de la Universitatea București un ansamblu de clădiri în strada Piața Amzei, nr. 5, pe care le transformă în cămin studențesc, bibliotecă, săli de conferințe, editură. Imediat, Vasiliu donează Fundației fabuloasa suma de 12 milioane de lei (aproximativ 40 de milioane de euro în banii de azi), mai mare decât bugetul de stat al României pentru învățământ în anul 1924. Donează Fundației, de asemenea, terenuri la marginea Bucureștiului (zona Dudești), pe care dezvoltă afaceri cu materiale de construcții ce vor genera venituri Fundației. Pe 27 decembrie 1928, înzestrează Fundația și cu 575 de hectare de pământ la Sinaia, intenția fiind de a construi „o stațiune de odihnă și creație pentru personalități din lumea culturii, artei și științei”. Donează loturi Ministerului Educației, Academiei Române, Societății Scriitorilor Români, Societății Artiștilor Lirici și Dramaturgi, Ligii Culturale, Tinerimii Române, Societății “Carmen”, Institutelor de Geologie și Botanică, Uniunii Avocaților. Peste 400 de loturi sunt destinate „persoanelor care au făcut servicii deosebite statului român”. Însuși Nicolae Iorga acceptă donația, în numele Universității.

Cu un asemenea sprijin, Fundația Constantin Vasiliu Bolnavu a devenit rapid ceea ce astăzi ar fi numit un hub cultural. În sălile de conferințe ale Fundației puteau fi audiați Nicolae Iorga, Mircea Vulcănescu sau Gheorghe Marinescu. Fundația și-a pus amprenta pe devenirea profesională a unor nume precum Emil Cioran, Miron Constantinescu, Victor Isac sau Gogu Rădulescu, iar căminul de studenți Vasiliu Bolnavu devine o sursă de membri ai Academiei Române: Boris Cazacu, Valentin Al. Georgescu. Atent, Vasiliu Bolnavu nu lasă politica să afecteze proiectele Fundației, care devine cel mai democratic așezământ al Bucureștiului interbelic și care ar fi creionat României un cu totul alt viitor dacă…

Începe al doilea Război Mondial. Apoi este oprit șantierul de la Sinaia. Constantin Vasiliu Bolnavu moare pe 6 ianuarie 1944. Postul național de radio își întrerupe emisiunea pentru a anunța vestea. Marin Preda scrie în notele pentru romanul Delirul: „Vasiliu Bolnavu a murit, mare făcător de bine, ce pornise pe drumul anevoios al ocrotirii aproapelui.” Vine finalul războiului, cu instaurarea regimului comunist, iar mulți dintre bursieri își șterg din biografie orice legătură cu Fundația. Regimul comunist însuși șterge complet numele lui Constantin Vasiliu Bolnavu din memoria colectivă. Clădirile Fundației sunt confiscate, date „poporului” sau distruse.

După Revoluție, ansamblul de clădiri rămas în picioare are o droaie de proprietari. În 2015, un medic român stabilit în Germania vede anunțul de vânzare al unui apartament din clădirea principală, face cercetări, îl cumpără, angajează o arhitectă care îl renovează magistral și apoi propune spațiul spre închiriere unor nume din zona culturală. Îi cunoaște și bate palma cu cei care, tot atunci, căutau un loc potrivit pentru o galerie de artă.

Așa s-a născut ceea ce astăzi se numește Galeria Alexandra’s, un loc care reînvie spiritul lui Constantin Vasiliu Bolnavu. Deopotrivă magazin de artă și antichități, galeria investește masiv în educația și devenirea profesională a tinerilor artiști: cinci-șase tabere internaționale de pictură pe an, vernisaje, lansări de carte, diverse workshop-uri, toate oferite gratuit beneficiarilor. Probabil nici o altă galerie privată din București nu se poate lăuda cu aproape o sută de evenimente desfășurate din resurse proprii, în nici doi ani. După primul an, Galeria Alexandra’s își dublează suprafața: apartamentul este dedicat artei clasice și un al doilea apartament din fostul sediu al Fundației Constantin Vasiliu Bolnavu devine galeria de artă contemporană. Și chiar dacă proiectele Galeriei Alexandra’s nu sunt atât de ample ca ale lui Vasiliu Bolnavu, sunt printre puținele care amintesc de cel mai mare demers filantropic din istoria României dedicat educației și culturii și de cel mai mare filantrop român din toate timpurile: Constantin Vasiliu Bolnavu.

bogdan popescu - bucuresti centenar

 

bogdan popescu - bucuresti centenar

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.