Pache Protopopescu - Bucuresti centenar

Pake Protopopescu – „întăiul primar bun al Bucureştilorˮ

Deşi s-a aflat doar pentru trei ani în fruntea Bucureştiului, între aprilie 1888 şi decembrie 1891, Emilian Pake-Protopopescu (12 februarie 1845 – 28 aprilie 1893), cunoscut și sub numele Pache Protopopescu, a fost unul dintre cei mai destoinici primari din istoria Capitalei. A lăsat în urmă multe proiecte, pe care le-a dus la bun sfârşit, contribuind astfel la modernizarea şi „europenizareaˮ oraşului.

Fiu de preot, Emilian Pake-Protopopescu s-a născut în Mahalaua Negustori. Numele de „Protopopescuˮ l-a căpătat ca urmare a faptului că tatăl său a fost protopop şi slujea la Biserica Sf. Gheorghe cel Nou, iar Pake îi spuneau colegii de şcoală.  A urmat Facultatea de Drept şi s-a specializat la Paris, unde în anul 1870 şi-a luat doctoratul.

Pe lângă doctor în drept, Pake Protopopescu a fost şi politician, jurist şi profesor, iar înainte de a ajunge primar, el a fost prefect al poliţiei. Şi la prefectura poliției s-a remarcat cu nişte acţiuni organizatorice: ia măsuri contra prostituției și obligă ca femeile înregistrate să circule pe stradă cu un semn distinctiv, o panglică lată, iar caselor de toleranță le impune să aibă la intrare un număr mare, lesne de văzut, și un felinar roșu. În acele vremuri s-au făcut multe zeflemele asupra acestor „inovațiuniˮ.

În funcţia de primar al Capitalei nu a fost ales de către locuitorii oraşului, ci a fost desemnat de către Consiliul Municipal. Însă, asta nu l-a împiedicat să fie unul din cei mai buni primari ai Bucureștiului, ba chiar a fost „întăiul primar bun al Bucureştilorˮ, după cum îl califica Tudor Arghezi, odinioară, într-un text tăios, în care dă note edililor bucureşteni.

În cei trei ani în care a fost primar Pake Protopopescu, s-au realizat axele nord-sud și est-vest ale oraşului, construindu-se principalele bulevarde (printre care şi cel care astăzi îi poartă numele), precum şi primele trotuare din Capitală.

Cel mai mare cadou pe care Pake Protopopescu îl face concitadinilor lui este Bulevardul. Se întinde pe axa Est-Vest, de la Cotroceni până la Şoseaua Iancului. În memoria bucureştenilor a rămas rapiditatea cu care primarul a dus treaba la capăt: Toată această gigantică lucrare a terminat-o în patru luni, cu formalităţile de exproprieri şi strada complet pavată cu piatră cubică şi trotuarele cu dale de bazalt. Lucrarea continua ziua şi noaptea şi el era în permanenţă lângă lucrători de îi controla şi îi îndemna la lucruˮ, scrie Ioana Pârvulescu, în cartea „În intimitatea secolului 19ˮ.

Tot atunci a fost extins iluminatul public, a fost introdus serviciul gratuit de transport cu trăsura al bolnavilor la spital și al morților la morgă şi a fost înfiinţat un azil de noapte cu 40 de locuri. Totodată, edilul acordat o atenţie deosebită învăţământului şi a construit nu mai puţin de 28 de şcoli – printre care şi ‘’noua clădire”, cea care adăpostește până astăzi Liceul „Gheorghe Lazărˮ.

O prioritate pentru Pake Protopopescu a fost şi transportul în comun, astfel că s-a lucrat la extinderea reţelei de tramvai (cu cai), dar şi la impunerea unor condiţii civilizate de transport. Astfel, edilul a dat o ordonanţă care trebuia respectată atât de pasageri, cât şi de personalul tramvaielor – acesta din urmă având sarcina de a păstra ordinea în vagoane şi de a avea grijă ca pasagerii să se aşeze pe bănci, fără să aducă supărare unul altuia, căci era interzis să urce mai mulţi călători decât numărul locurilor pe bănci şi pe platformă.

Nu vor fi primiţi în vagoane cei îmbrăcaţi murdar, în stare de beţie sau cei însoţiţi de câini. Nu vor admite nimănui cu tinichele sau ulcioare cu lichide care ar putea să mânjească sau să supere pe ceilalţi călători. Agăţatul de vagoane, fie chiar pe scări este strict interzis şi periculos”, nota istoricul George Potra, în cartea sa „Din Bucureştii de ieri“.

Pake Protopopescu a murit, la numai 48 de ani, în urma unei infecţii cauzate de o piatră la vezica biliară şi a fost înmormântat, alături de alte personalităţi ale Bucureştiului, în cimitirul Bellu.

Autor: Monica Cosac

sursa foto: Wikipedia.ro

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *