Bucureștiul dispărut – Piaţa Operetei

Bucureștenii trecuţi de prima tinereţe cunosc actuala Piață a Națiunilor Unite – şi mulţi aşa o numesc şi astăzi – drept „Piața Operetei”. Asta pentru că, timp de aproape patru decenii, în această zonă situată aproape de cheiul Dâmboviței, „pe Splai”, bucureştenii mergeau la Operetă. Pe la începutul secolului XX, acestei zone i se spunea Piaţa Senatului, chiar dacă Senatul României nu a fost niciodată aici.

Odinioară, aici era Palatul Cantacuzino-Brâncoveanu, dar în anul 1912, clădirea aflată în stare de ruină a devenit proprietatea statului şi a fost demolată, urmând ca pe locul acela să fie ridicat Palatul Senatului României. A fost vorba, însă, doar de un proiect care s-a întins pe o perioadă foarte lungă de timp, dar niciodată nu a fost dus până la capăt.

La sfârșitul anilor ’20, Sala de Tir și Gimnastică din Piaţa Senatului a fost modificată și a devenit Teatrul „Regina Maria”. Era un imobil mic şi cochet care, începând cu anul 1950, devine sediul Operetei.

Teatrul de Stat de Operetă – după cum a fost denumit – a fost inaugurat pe 7 noiembrie 1950, cu premiera „Vânt de libertate” de Isaak Dunaevski, şi funcţionează în clădirea de pe Splai până în anii ’80, acest acest mal al Dâmboviţei ajunge de nerecunoscut.

Imobilul a fost demolat în 1986, în cadrul planurilor de urbanism ale lui Nicolae Ceaușescu. Pe lângă Operetă, în cadrul „sistematizării” zonei centrale a Bucureştiului, au fost „măturate” mai multe clădiri de pe această parte a râului, inclusiv Biserica Sf. Spiridon Vechi. Din fericire, după 1990, biserica a putut fi reconstruită pe acelaşi loc.

După ce a rămas fără sediul de pe Splai, Teatrul de Operetă și-a primit spectatorii în Sala Mică a Teatrului Național Bucureşti „I. L.Caragiale”.  În această aripă a clădirii TNB a funcţionat fără întrerupere până în 2005, an în care, din cauza unui incendiu care a devastat bună parte din spațiile de spectacole, Teatrul de Operetă a fost nevoit să-și desfășoare activitatea în alte spații, nu tocmai adecvate spectacolului muzical.

Actualul sediu al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” a fost inaugurat abia la începutul anului 2015 şi este prima cladire nou construită, după Revoluţia din ’89, pentru un teatru, finanţată integral din fondurile publice ale Ministerului Culturii.

Pe locul vechii clădiri a Operetei, astăzi se ridică unul dintre cele două blocuri gemene Sitraco.

autor: Monica Cosac

foto: Dan Perry