Hotel Cismigiu - bucuresti centenar

Hotelul cu concerte simfonice

Situat pe Bulevardul Regina Elisabeta, la intersecția cu strada Ion Brezoianu, Hotelul Cișmigiu are o poveste lungă şi interesantă.

Acum mai bine de un veac, pe locul unde este amplasat acum hotelul, funcționa unui dintre celebrele circuri ale secolului XIX, Circul Sidoli. Însă, pe la începutul anilor 1900, cortul circului și acrobaţii dispar pentru a face loc fundaţiei celui mai modern hotel din această parte a oraşului şi cu cele mai utilate servicii hoteliere ale timpului.

În preajma izbucnirii Primului Război Mondial, terenul este cumpărat de inginerul Nicolae Nacu Pissiota, iar clădirea este construită în 1912, după planurile arhitectului Arghir Culina, structura de rezistență fiind concepută chiar de inginerul Pissiota.

Realizat într-un stil eclectic cu elemente neoclasice și Art Nouveau specifice acelei perioade, a fost numit inițial Palace Hotel și a devenit în scurt timp cel mai impozant și mare hotel din București.

Se spunea, la acea vreme, că este „singurul hotel din Bucureşti înzestrat cu tot confortul cel mai modern şi mai rafinat”: 200 de camere şi saloane, apartamente cu sală de baie şi toalete, lavoare şi „bidets” alimentate cu apă caldă şi rece în toate camerele, „ventilaţiune aspirantă şi refulantă”, telefoane în toate camerele, săli publice de băi, săli de lectură şi de corespondenţă, bar şi sală de biliard, restaurant cu bucătărie franceză şi română „de primul rang, serviciu à la carte şi cu preţuri fixe”. Pentru cei mai pretenţioşi clienți ai hotelului, aici, în anii de glorie ai Micului Paris,  se organizau și concerte simfonice la orele de masă sau «Five o clock Tea».

În timpul Primului Război Mondial, Crucea Roşie transformă Palace Hotel în centru pentru răniţi, astfel că cei care aveau de suferit pe front erau aduşi aici.

În anii 1920-1930, Bulevardul Elisabeta devine un fel de Brodway al Bucureştiului, cu mari săli de cinematograf și zeci de reclame luminoase, iar la parterul hotelului apare Cinema Bulevard Palace, ulterior denumit Bulevard Palas.

În 1941, aici se deschide – deja celebră în epocă – Beraria Gambrinus, de către un anume Naumescu, continuând tradiția renumitei berării a lui I.L. Caragiale, aflată încă din 1897 pe strada Ion Câmpineanu 4, lângă Teatrul Național.

Familia Pissiota a deținut hotelul până în 1948, când a fost naționalizat de regimul comunist. Atunci i-a fost schimbat și numele, din „Palace” în „6 Martie” – data instaurării guvernului Petru Groza (1945), primul guvern comunist al României.

Abia în 1965 este redenumit Hotel Cișmigiu, după Parcul Cișmigiu, situat în apropiere, și așa rămâne până în 1990, când devine căminul studenţilor de la Academia de Teatru şi Film. În perioada comunistă, hotelul a fost neglijat de către autorități, degradându-se treptat, iar în perioada cât a fost cămin clădirea avea un aspect sinistru. Tot atunci, o tânără studentă basarabeancă și-a pierdut viața, căzând de la etajul al doilea în casa liftului. Tragedia fetei l-a inspirat pe actorul Cristi Iacob să scrie câteva versuri despre fostul Hotel Cișmigiu, versuri care au fost transformate mai apoi într-un cunoscut cântec, de către formația Vama Veche.

Din anul 1995, însă, autorităţile decid să închidă hotelul, interiorul fiind într-o stare avansată de deteriorare. Zece ani mai târziu, clădirea este cumpărată de o firmă spaniolă și, după o lungă renovare, Hotelul Cișmigiu este redeschis în anul 2012.

autor: Monica Cosac

foto: Biblioteca Academiei Romane

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.