Bucureștiul a știut

Iubesc Bucureștiul. Bucureștiul e locul vacanțelor de vară, la bunici. Strada Marinarilor. Cred că numărul 30. N-am mai găsit casa, când am fost acum câțiva ani. Poate n-am știut numărul…

Parfumul Bucureștiului copilăriei mele vine de la cireșul mare din curte, cu cireșe galbene, de mai, de la caisele din curte. Bucureștiul copilăriei mele este vara, la masa de sub cireș cu minunatele mâncăruri făcute de mama mare, o femeie cu ochii albaștri ca cerul. Și cu mucalitul de tata mare care ne punea pe toți la treabă … Și parcul Herăstrău. De pe Marinarilor făceam la stânga, traversam trei străzi și intram în parcul Herăstrău. Copacii înfloriți, aleile pline de flori, debarcaderul, bărcile …

Marinarilor, bărci, debarcader… oare a știut Bucureștiul că mă voi căsători cu un comandant de cursă lungă și voi ajunge să locuiesc la mare? Cred că da.

Tot din amintirile copilăriei mele sunt și gladiolele. Gladiolele de la tarabele de pe Ștefan cel Mare colț cu Dorobanți.

Oare a știut Bucureștiul că voi ajunge să locuiesc la intersecția lui Ștefan cel Mare cu Dorobanți? Cred că a știut.

Nu exista vizită la mătușa mea fără gladiole și fără troleibuzul 82, care ne ducea din Băneasa până în spatele Guvernului, apoi o luam pe jos pe Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare, până la intersecția cu Dorobanți. Luam florile, sunam la ușă, pe masa întinsă era o față de masă albă ca neaua, cu farfuriile și tacâmurile orânduite ca la carte.

Am crescut. Bunicii au fost mutați cu forța în Lizeanu.

Am intrat la facultate. 5 ani în București. Alt parfum. Parfumul Regiei. Parfumul Dâmboviței pe malul căreia ieșeam în nopțile toride din sesiune, să ne mai răcorim. Parfumul tinereții, al iubirilor, al emoțiilor, al examenelor, al drumului din Regie până la facultate, pe jos …

Cișmigiu

Cișmigiul rămâne dragostea mea. M-am mutat în București cu serviciul. Ieșeam din blocul în care stăteam și intram în Cișmigiu. Magnoliile. Magnoliile sunt Cișmigiul meu. Și Bucureștiul meu de adult. Și Magheru și Dorobanți și Antena 3 și TVR. Și soțul meu. Știți, de mai sus, comandantul de cursă lungă.

Bucureștiul e cursa mea lungă către mare.