Parcul kiseleff - bucuresti centenar

Kiseleff, parcul cu 2.000 de tei

Aflat în triunghiul descris de Bulevardul Aviatorilor, Bulevardul Ion Mihalache și strada Ion Mincu, Parcul Kiseleff este – la fel ca Grădina Cișmigiu – unul dintre cele mai vechi parcuri din București și din țară.

Istoria lui este strâns legată de cea a Șoselei Kiseleff și începe de pe vremea ocupaţiei ruseşti ce a urmat războiului ruso-turc (1828-1829). Spre finalul anului 1829, guvernator al Principatelor Române este numit generalul conte rus Pavel Dimitrievici Kiseleff (1788-1872). El rămâne în această funcție până în martie 1834 și se spune că a fost unul dintre cei mai străluciţi administratori pe care i-a avut oraşul.

„Aleea cea mare dintre Capul Podului şi Pădurea Bănesii“ – cum i s-a spus la început Şoselei Kiseleff – a fost amenajată între 1832 şi 1835, prin grădinile și prin pădurea de la marginea Bucureştilor, iar de-a lungul ei au fost făcute trei ronduri care au rămas aşa până în zilele noastre. Cei care au urmat la cârma Principatelor s-au străduit s-o înfrumuseţeze fiecare cu câte ceva.

La început, Parcul Kiseleff era, de fapt, o pădure, care pe perioada verii transforma șoseaua într-o potecă, un spațiu de evadare. A fost transformat în parc de către domnitorii Gheorghe Bibescu (1804-1873) și de fratele acestuia, urmașul la tron, Barbu Știrbey (1801-1869).

Gheorghe Bibescu a vrut să-i ridice lui Pavel Kiseleff o statuie în Capitală, în semn de apreciere, însă generalul rus – stabilit între timp în Sankt Petersburg – refuză această onoare, spunând că din banii strânşi e mai bine să se construiască „o fântână, un pod, sau altă lucrare folositoare”.

Astfel, o parte din banii destinaţi monumentului au fost folosiţi pentru amenajarea unei grădini în jurul şoselei care de-atunci şi până astăzi i-a păstrat numele. Amenajarea parcului a fost făcută după planurile arhitectului peisagist vienez Karl Friedrich Meyer, cel care a întocmit și planurile Grădinii Cişmigiu.

Amenajările au continuat şi în anii următori: şoseaua propriu-zisă a fost pavată cu piatră de granit, iar în parc s-au plantat flori, peste 2.000 de tei şi diferite alte soiuri de copaci şi s-au construit chioşcuri. De asemenea, aleile au fost acoperite cu pietriş.

În scurt timp, parcul a devenit un punct de atracție pentru protipendada acelei vremi. Bucureștenii înstăriți, îmbrăcați în haine elegante, se plimbau pe acolo cu trăsuri luxoase.

Grădina şi Şoseaua Kiseleff devin, aşadar, încă de la mijlocul secolului 19, unele dintre cele mai frumoase atracţii ale Capitalei, epoca de glorie a zonei stingându-se abia după perioada interbelică.

Tot aici aveau loc și odinioară celebrele „bătăi cu flori“, la care adeseori lua parte şi Regina Maria, o tradiţie care a apus după Primul Război Mondial.

În prezent, parcul se întinde pe o suprafață de 3,17 hectare, iar aleile sale găzduiesc câteva statui reprezentând busturi ale unor oameni de cultură – Ovidiu, Barbu Ștefănescu Delavrancea sau Nicolae Leonard – precum și un complex de statui format din patru piese, realizat de sculptorul George Apostu.

autor: Monica Cosac

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.