O poveste de amor nebun, Zaraza - Bucuresti Centenar

O poveste de amor nebun

Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza,

Cine te-a iubit?

Câți au plâns nebuni pentru tine,

Și câți au murit?

Vreau să-mi dai gura-ți dulce, Zaraza,

Să mă-mbete mereu.

De a ta sărutare, Zaraza, vreau să mor și eu!”

Este refrenul uneia dintre cele mai cunoscute melodii ale Bucureştiului de odinioară, „Zarazaˮ, interpretată de Cristian Vasile, „ultimul trubadur al Bucureştiului”, după cum îl numea presa anilor ’50.

Melodia este un tango argentinian, şlagărul omonim fiind compus în 1929 de compozitorul Benjamin Tagle Lara (1892-1932) și cântat, printre alţii, de celebrul Carlos Gardel.

În România, au existat două interpretări ale tangoului lui Tagle Lara, ambele înregistrate pe disc, în anul 1931, la Berlin: „Zarazaˮ, versuri de Ion Pribeagu, cântată de Cristian Vasile, şi „Și pe tine or să te doară…ˮ, versuri de Nicolae Kirițescu, cântată de Manole Stroici.

Însă, varianta cântecului interpretată de Cristian Vasile a devenit un adevărat hit al perioadei interbelice, căpătând în timp valoare de simbol al muzicii ușoare românești de atunci.

Deşi a cunoscut succesul şi a câştigat mulţi bani în perioada interbelică, Cristian Vasile a fost ghinionist în dragoste. Iar versurile meşteşugite ale celui mai popular tango din acele vremuri, pe care Vasile le interpreta cu atâta pasiune seară de seară, au făcut, probabil, ca povestea „Zarazeiˮ să fie mult mai cunoscută decât destinul tragic al cântăreţului.

„Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat,

Și ai trupul de șarpe felin.

Gura ta e-un poem de nebune dorinți,

Sânii tăi un tezaur sublim.

Ești un demon din vis, care tulburi și minți,

Dar ai zâmbetul de heruvim”

Legenda spune că celebrul interpret s-ar fi iubit nebuneşte cu o ţigancă deosebit de frumoasă şi una dintre curtezanele de lux ale Micului Paris. Zaraza ar fi murit de tânără, însă, ucisă de temutul bandit „Berilăˮ, plătit de un alt interpret celebru, Zavaidoc, rivalul lui Vasile.

Cântăreţul a fost devastat şi se zice că o iubea atât de mult încât, după ce a fost incinerată, a furat din crematoriu urna cu cenuşa ei şi a mâncat-o cu linguriţa.

Povestea frumoasei Zaraza este descrisă în detaliu de Mircea Cărtărescu, în volumul „De ce iubim femeile”, însă veridicitatea ei este contestată de mulţi istorici.

autor: Monica Cosac

 

sursa foto: Wikimedia Commons

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *