Cecilia Cutescu-Storck - bucuresti centenar

Doamnele Bucureștiului – Cecilia Cuțescu-Storck

Puternică, ambițioasă, feministă convinsă, muncitoare şi dornică să arate tuturor că locul femeilor e alături de bărbați, nicidecum în urma lor. Aşa ar putea fi descrisă, în doar câteva cuvinte, Cecilia Cuțescu-Storck (14 martie 1879 – 29 octombrie 1969), o pictoriță din România cu o puternică influență în viața culturală din perioada interbelică.

Născută în Comuna Câineni, din Vâlcea, Cecilia este adoptată de bunicii materni (de la care ia numele de familie Cuțescu) şi, împreună cu aceştia se mută la București pentru a frecventa prestigioasa Școala Centrală de Fete. Pasionată de artă de la o vârstă fragedă, Cecilia se ascundea în timpul orelor de școală pentru a picta. La terminarea școlii, un pictor cu renume la vremea aceea confirmă talentul tinerei, astfel că, în 1897, este trimisă la München pentru a studia pictura cu cei mai buni profesori ai vremii. Îşi finalizează studiile în Franţa, la École des Beaux-Arts din Paris, deschizând expoziţii personale încă înainte de absolvire.

După nouă ani de studii în străinătate, Cecilia Cuţescu se stabileşte în Bucureşti. Odată întoarsă în ţară, se ocupă de promovarea artei în rîndul femeilor. Împreună cu artistele Olga Greceanu şi Nina Arbore,  înfiinţează „Asociaţia Femeilor pictore şi sculptore” (1916), devenind una dintre promotoarele artei feminine româneşti. Timp de 11 ani participă la toate expoziţiile şi manifestaţiile organizate de această asociaţie.

Tot în anul 1916, Cecilia devine profesoară la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, fiind prima femeie profesor la o universitate de artă din Europa.

A fost, de asemenea, și prima femeie din România care a realizat artă murală. Este vorba de fresca „Istoria negoțului românesc” realizată, în 1933, în aula Academiei de Studii Economice și de „Apologia artelor românești” de pe plafonul fostului Palat Regal, actualul Muzeu Național de Artă al României. Doar pentru această din urmă frescă a lucrat timp de opt luni, pe o schelă de metal, la 14 metri înălțime, într-o poziție incomodă, aplecată pe spate. A fost o artistă foarte apreciată de Regina Maria, de unde se explică și numărul mare de comenzi pe care le primea.

Pictor de alegorii, Cecilia Cuţescu a fost asemănată uneori cu Paul Gauguin, iar în perioada interbelică a primit numeroase distincţii la expoziţiile internaţionale, printre care şi cea de Cavaler al Legiunii de Onoare (Franța,1933). Tot în 1933 a fost aleasă şi preşedinte a Sindicatului de Arte Frumoase. Pentru întreaga activitate artistică, care a însemnat foarte multă muncă şi dedicare, în 1957 primeşte titlul de „Maestru Emerit al artei”.

A fost căsătorită tot cu un artist, sculptorul Frederic (Fritz) Storck, iar operele celor doi soți au fost declarate de utilitate publică (1948).

În 1943, artista publică o carte autobiografică intitulată „Fresca unei vieți”, iar în 1966 volumul este revizuit sub titlul „O viață dedicată artei”. Artista se stinge din viață în 1969, la București.

În 1951, atelierele soţilor Storck au fost deschise ca muzeu de artă, familia păstrând atunci doar anexele ce au fost folosite ca spațiu de locuit. În prezent, imobilul poate fi vizitat si adăpostește Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck.

autor: Monica Cosac

sursa foto: didactica.genesis.ro – Frederic Storck

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *