parcul carol - bucuresti centenar

Parcul dintre vii

Până spre începutul secolului XX, la sud de râul Dâmboviţa se aflau întinse podgorii. Chiar şi actualul deal al Patriarhiei, de exemplu, a fost cunoscut ca „Dealul Viilor”, până în secolul al XVII-lea, când aici s-a ridicat noua Mitropolie a Valahiei. În jurul ei se întindeau podgoriile Mitropoliei, care înconjurau mahalalele mărginaşe din toate părţile. O veche plantaţie de viţă de vie se afla, odinioară, şi pe o bună parte a Parcului Carol de astăzi.

Încă de la mijlocul secolului XIX, edilii bucureşteni erau preocupaţi de amenajarea unui parc public în această parte a Capitalei, mai exact pe Dealul Filaretului, unde, pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, mitropolitul Filaret al II-lea clădit o minunată fântână, împodobită cu coloane sculptate, „demnă de a sta alături cu cele mai frumoase monumente de artă orientală”, după cum a fost descrisă mai târziu. În ciuda acestui interes, lucrările la construcţia parcului au demarat abia în 1900.

Inițiativa de amenajare a „Parcului Carol I” i se datorează exclusiv lui Ion N. Lahovari, ministrul domeniilor în Guvernul George Gr. Cantacuzino, pentru a sluji ca loc principal de organizare a „Expoziției Generale Române, cu prilejul celor 40 de ani de domnie glorioasă a M.S.R Carol I”.

Parcul a fost amenajat între anii 1900-1906 după planurile arhitectului peisagist elvețian francez Eduard Redont și a fost inaugurat în 1906 pentru a sărbători 40 de ani de domnie a regelui Carol I. S-a apelat la expertiza arhitectului peisagist francez Eduard Redont, care a ales ca ax al parcului o alee centrală amplă, mărginită de arbuşti, straturi de flori şi de câte două alei cu tei. Comisarul general al organizării parcului a fost omul de știință Constantin I. Istrati, profesor universitar și academician. Lucrările de amenajare au fost ample şi au impus, printre altele, mutarea din loc a circa 575.000 metri cubi de pământ, pentru săparea unui mic lac de agrement, pentru arene, pentru modelarea terenului după plan.

Sub supravegherea grădinarilor horticultori Samuel şi Louis Leyvraz, au fost plantaţi peste 10.000 de arbori mari şi conifere, precum şi peste 48.000 de arbuşti.

Totodată, pentru că se luase decizia să se organizeze şi o expoziție jubiliară, în numai 11 luni au fost ridicate peste 5.800 metri pătraţi de construcţii definitive („Arenele Romane”, „Palatul Artelor”, „Turnul lui Ţepeş Vodă”) precum şi peste 30.000 de metri pătraţi de construcţii provizorii, reprezentând variate tipuri de pavilioane expoziţionale. Parcul avea și o mică grădină zoologică, însă tot ce se afla aici a fost ulterior transferat la Grădina Zoologică Băneasa.

În 1947, este redenumit „Parcul Libertății”, iar în perioada așa-zisei „puteri populare” condusă de nomenclatura regimului comunist, între anii 1960-1963, parcul a suferit schimbări importante : cele mai multe monumente au fost demolate, iar unele au fost mutate. De pildă, moscheea «Hunchiar-Regele Carol I» se află astăzi în Piața Pieptănari. La capătul esplanadei, care a fost lărgită, pe locul Muzeului Militar (fostul Palat al Artelor), a fost construit „Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism” – acum, Mausoleul.

Din anul 2004, Parcul Carol se află pe lista Monumentelor istorice.

autor: Monica Cosac

sursa foto: Daria Virbanescu

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.