Uliţa Bazaca – paradisul bonelor şi al slujitoarelor în căutare de chilipiruri

Un „ciudat colţ de negoţ bucureştean unde, pe o suprafaţă de câţiva metri pătraţi, graţie metodelor de vânzare şi clientelei obişnuite, se face mai multă larmă şi mai mult dever decât la toate magazinele din strada Carol”. Cam aşa era descrisă de gazetarii de odinioară o mică uliţă din actuala zonă Unirii, ce era cuprinsă între strada Halelor Centrale şi vechea Piaţă de flori.

O străduţă-bazar, plină de animaţie, pe care se aflau o mulţime de negustori cu metehne orientale, pricepuţi la vorbe de tocmeală şi la vrăjit clienţii nehotărâţi să cumpere marfa expusă prin prăvălii, pe tarabe sau pe jos.  

Atmosfera negustorească de pe strada Bazaca este surprinsă de un reporter al „Ilustraţiunii Române”, la începutul anilor ‘30, când această uliţă-bazar încă se afla în „plină glorie”:

„Când trebuie să treci prin Bazaca, ai impresia că te împleticeşti printre bucăţile desfăcute de pânză şi stambă şi că le tragi după tine, chiar după ce ai izbutit să te smulgi din pasaj, ca dintr’un coşmar. Şi dacă n’ar fi decât maldărele de mărfuri care închid calea! Cu o mică sforţare lucrurile se lasă date la o parte. Dar clienta care a avut imprudenţa să arunce un ochi distrat spre desenul unui barchet, e luată în primire de negustoraşii Bazacei, care şi-o trec de la unul la altul, ca pe o păpuşe de cârpe. Clienţii se cuceresc aci <cu japca>.(…) Unul o trage de mânecă, altul de fustă, altul o ţine de braţe iar ultimul a reuşit s’o împingă – <vrea, nu vrea> – până în mica sa împărăţie. Mica burgheză, bona, lăptăreasa sau servitoarea, zâmbeşte, flatată de atâta slugărnicie din partea negustorului. Bazaca reprezintă pentru ele paradisul sau ceea ce este pentru cucoane Lipscănia”, scria, în 1932, săptămânalul „Ilustraţiunea Română”, citat de deieri-deazi.blogspot.ro.

„Necesităţile urbanistice” ale vremii au făcut ca, spre finalul  anilor ‘30, Bazaca şi labirintul alcătuit de prăvăliile şi pavilioanele comercianţilor să dispară sub târnăcoapele edilitare care trebuiau să facă loc pentru prelungirea Bulevardului Brătianu până în Piaţa 8 Iunie.

„În curând şi acest ultim refugiu al pitorescului oriental dăinuind în inima Capitalei va fi ras de pe suprafaţa pământului, iar pe locul unde se răsfaţă astăzi tejghelele pline de tot soiul de pânzeturi viu colorate, nu va mai rămâne decât o vastă piaţă, mai mult sau mai puţin bine pavată”, anunţa dărâmarea acestui colţ din vechiul Bucureşti săptămânalul „Ilustraţiunea Română”, în 27 octombrie 1937.

Pe strada Bazaca se afla şi celebrul magazin bucureştean „La vulturul de mare cu peştele în ghiare”, care a fost mutat apoi într-un bloc de pe strada Carol (în spatele magazinului Cocor de astăzi), firma vechiului magazin dăinuind până în zilele noastre.

autor: Monica Cosac

foto: Biblioteca Academiei Române