Iulia Neagoe, un palat cu parfum - Bucuresti Centenar

Un Palat cu parfum

Iulia Neagoe, artizan parfumier

Bucureștiul meu este un amestec de arome de poveste vechi și noi, ce se suprapun într-un parfum unic ce păstrează în el amintiri și istorie.

Sunt multe locuri în București care îmi declanșează tot felul de senzații și uneori emoții surprinzătoare. Port în mine multe amintiri olfactive ale orașului în care am decis să mă întorc și să rămân o vreme, majoritatea dintre ele într-un contrast fascinant. Mirosul de vechi mi se întipărește întotdeauna peste o amintire a aromei din acele timpuri.

Am darul de a-mi imagina în permanență combinații olfactive chiar și din alte vremuri, în care clădirile vibrau constant într-un București plin de forfotă ca și acum, dar mult mai elegant și misterios. Aș putea vorbi și scrie despre multe locuri pe care le prețuiesc pentru ceea ce sunt, dar mai ales pentru ce au fost în Bucureștiul centenar, însă din prisma meseriei de parfumier, cred că cel mai potrivit este să povestesc despre un loc ce mi-a fost muză în crearea unui parfum ce emană efluvii de arome într-o opoziție interesantă, exact așa cum am perceput cotloanele pline de istorie ale Palatului Cesianu – Racoviță.

Clădirea de pe fosta stradă Clemenței, vis-a-vis de Palatul Regal, ce poartă în ea un amestec de povești, de amintiri, de bucurii și drame, este spectaculoasă prin arhitectura în stil neo-renascentist ce o domină. Scara monumentală, ce asigura accesul la balurile și dineurile cu ținute de gală, este un punct de atracție impresionant, ce pregătește cumva vizitatorului surpriza celor patru saloane în stiluri diferite de la etaj.

Totul este o combinație extraordinară de stiluri și elemente împrumutate de arhitectul francez Jules Berthet, pentru a desăvârși o capodoperă arhitecturală a Bucureștiului. Arabescuri, alături de lampadare din bronz în stilul Art Nouveau, capete de Minerve și coloane în stil corintic, tapet de catifea și mătase, decoruri ce pendulează între stilul Ludovic al XVI-lea și Empire, toate alăturate ca într-un parfum elegant și profund.

Foșnetul mătăsurilor din Salonul maur ce parcă mai poartă în ele miros de patchouli și condimente, mirosul de piele de Cordoba din Salonul spaniol, esențele tari din salonul Francez cu iz de mosc și eleganța pașilor de vals vienez din Salonul austriac, se completează în mod inedit într-o adiere de parfum greu, condimentat și pudrat, care probabil că i-a însoțit pe Cesieni și pe oaspeții lor de seamă în viața tumultuoasă cu nelipsitele intrigi politice sau sentimentale.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *