„Cel din urmă reprezentant al boierului mare de odinioarăˮ Aşa l-a caracterizat Nicolae Iorga, pe Gheorghe Grigore Cantacuzino (n. 22 septembrie 1832, București – d. 23 martie 1913, București), fost politician român, care a fost în acelaşi timp unul dintre cei mai bogaţi oameni ai timpului său.
Din spectacolul stradal al Bucureştiului de odinioară nu lipseau lustragiii, care se aşezau la marginea străzii, dis de dimineaţă, în aşteptarea muşteriilor. Până prin anii ’40 meseria de lustragiu era foarte populară, iar meseriaşii – de toate vârstele.
În Bucureştiul de odinioară, lampagiii şi coşarii erau indispensabili.
Flaşnetarii – comedianţii stradali ai Bucureştiului de odinioară – animau străzile şi înveseleau iarmaroacele oraşului, la început de secol XX. Îşi făceau apariţia mai mult după-amiezele şi, mai ales, duminica și de sărbători. Fiecare îşi ducea cutia cu muzică agățată de gât și spate, sau pe un cărucior, iar sunetele tânguitoare care ieşeau din cutia […]
Cei mai mulţi dintre noi au auzit de Barbu Ştefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București – d. 29 aprilie 1918, Iași) la şcoală, programa cuprinzând şi câteva dintre nuvelele sale. Foarte puţini ştiu, însă, că pe lângă activitatea de scriitor, Delavrancea a fost şi un reputat avocat, un extraordinar orator şi apărător al cauzelor […]
Din păcate, timpurile au fost neiertatoare cu multe monumente bucureștene. Multe au avut de suferit în timpul diverselor invazii, incendii, cutremure sau din simpla indiferență a oamenilor. Mai trist este faptul când aceste monumente au fost distruse din simpla voință a unor oameni politici vremelnici, doar din dorința de a face rău. Biserica mănăstirii Cotroceni […]
Așezat în partea de vest a Capitalei, în cartierul Cotroceni, într-o zonă plină de verdeață, palatul cu același nume se poate mândri cu o frumoasă istorie care farmecă vizitatorii care îi trec pragul. De la poalele dealului, palatul parte o fortăreață, puțini bucureșteni știind faptul că acolo, inițial, a fost o mănăstire.
Aflat în imediata apropiere a Palatului Cotroceni, monumentul este închinat eroilor din arma Geniu a armatei române. Inaugurarea edificiului s-a făcut în anul 1929 în prezența Principelui Nicolae, în cadrul unei festivități la care au participat numeroase personalități.
Am intrat timid. Era 10.45, iar ora de deschidere pictată pe geam arătă ca am ajuns prea devreme. M-a întâmpinat un domn zâmbitor, îmbrăcat exact ca ospătarii de pe vremuri, care m-a poftit înăuntru. „Haideți, n-o să stați în frig!”
După aproape 12 ani de conviețuire, continuăm să fim doi străini. Ne intersectăm în fiecare clipă, suntem nedespărțiți aproape 365 de zile pe an din ziua în care “acasă” a devenit un concept abstract, imposibil de localizat pe hartă, pulverizat în zeci de colțuri ale lumii, dar încă niciodată aici.
A durat ceva vreme până am început să spun „la mine acasă, la Bucureşti”. Acasă era tot la Buzău, chiar şi după ce am devenit proprietar cu acte în regulă al unui apartament cât o cutie de chibrit, în care încăpeau, însă, toţi prietenii mei şi alţi câţiva musafiri neaşteptaţi.
„… deși te-am trădat și te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât, nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca sa te suport; te-am refuzat, ca să te schimbi”, spunea Emil Cioran in „Jurământ Vieții”, iar cuvintele lui m-au urmărit timp de 3 ore până sa ajung la Barcelona , în Spania, în urmă […]
Aerul dimineții luminoase de primăvară pătrundea pe fereastra micuță a cămăruței lui Toma. Razele de soare gâdilau parcă perdeaua, iar de afară se auzeau glasurile zorite ale vecinilor și ciripitul vrăbiilor. Toma se concentră preț de o clipă, umflându-și nările – de undeva, din cartierul de căsuțe mici și curate, ajungea la el mireasma unui […]
Acum, când am intrat în anul Centenarului țării, un bucureștean care a trăit trei sferturi de veac din acest timp istoric, rememorează câteva amintiri despre Capitala ce a reprezentat centrul existenței sale. Pentru că foarte multe evenimente dintr-o anumită perioadă, îndeosebi cele ale copilăriei, adolescenței și tinereții m-au marcat în mod special, ele fiind legate […]
– În Centrul Vechi, vă rog. (Eram de puțin timp în București. Nu cunoșteam străzile dar am reținut repede că în fața unui taximetrist trebuie să pari sigur pe tine) – Unde mai precis? Pe care parte să vă las? (răspunsuri mai neclare ca atunci nici eu nu am dat vreodată)
De când m-am mutat la București, am devenit bogată. În întâmplări.
Sună urât, nu? Da, cam atât de urât și superficial comentam prin clasa a X-a, a XI-a cu prietena mea Alexandra în timp ce stăteam pe o bancă din Parcul Cișmigiu. M-a rugat Maria (Maria Coman- coordonatoarea acestui proiect) dacă aș vrea să scriu despre locul meu “favorit” din București sau un loc secret. De […]
I s-a spus „Pasărea măiastrăˮ, „Privighetoarea Bucureştiului” sau „Edith Piaf a României”, a fost adorată de români pentru vocea şi pentru cântecele ei, iubită de bărbaţi celebri pentru frumuseţea şi pentru firea ei pătimaşă. Mai puţini ştiu, însă, că Maria Tănase s-a iubit cu un spion francez şi că şi-a vândut averea ca să-l scape […]
Vreme de aproape două secole (al XVIII-lea şi al XIX-lea), Turnul Colţei – sau Turnul Colţii, după cum i se spunea odinioară – a fost cel mai înalt edificiu din ţara noastră şi, totdată, unul dintre cele mai atrăgătoare monumente pentru călătorii care vizitau Bucureştiul în acea vreme.
Grand Hotel Continental
