Culisele unui scandal diplomatic (VIDEO)
Conservatorul Nicolae Filipescu (1862 – 1916) a fost unul dintre cei mai combativi politicieni bucureșteni, atât în discursurile parlamentare, cât și pe terenul de duel.
Pentru bucuresteni, anul 2018 trebuie marcat ca un moment unic in istoria natiunii si de aceea e absolut necesar sa aducem in atentia locuitorilor dinamica Bucurestiului din perspectiva istorica, arhitecturala si culturala in cei 100 de ani de la Marea Unire. De asemenea, credem ca e un prilej pentru a vorbi despre Bucuresti din alta perspectiva decat cea obisnuita. Nu e doar un oras al aglomeratiei si cartierelor dormitor, ci un oras cu istorie.
In acest context am proiectat un website care sa aduca laolalta toate aceste detalii, intr-o maniera moderna, rapida si usor de descoperit. Un loc in care informatia se intalneste cu povestea, iar copiii si cei maturi se vor regasi deopotriva.
Conservatorul Nicolae Filipescu (1862 – 1916) a fost unul dintre cei mai combativi politicieni bucureșteni, atât în discursurile parlamentare, cât și pe terenul de duel.
Profira Botez s-a născut la 25 iulie 1904, în Vlașca, și a murit la București, în 30 iunie 2003. A fost bună prietenă cu Mircea Eliade, în timpul facultății, iar el o menționează în memorii, cu numele “R”, ca una dintre marile lui iubiri. Profira (Rica) l-a inspirat pe Eliade pentru romanul Gaudeamus.
Jockey Club România s-a înființat în 1875, la iniţiativa unui britanic şi sub patronajul Regelui Carol I. Cu sediul central la Bucureşti, dar şi cu filiale în provincie, Jockey Club a adunat tot ce însemna iubitori de cai în România dintre generali, oameni politici, de afaceri, medici, pictori, jurişt și diplomaţi.
E un lucru ciudat cum cele mai ciudate povești rămân întipărite în memorie. De fiecare dată când Mihai trecea pe Strada Franceză își amintea de glumele cu fantome pe care fratele său, Călin, le făcea ca să îl sperie. Deși crescuse și acum avea deja treisprezece ani și 1,70 m înălțime, tot se întreba dacă […]
Nu-s bucuresteanca. Si nici nu cred ca voi spune vreodata ca sunt. Ar fi o minciuna. Sunt gazduita de orasul acesta. Cand am venit aici mintea si sufletul imi erau pline in primul rand de povestile bunicului meu, singurul pe care l-am mai prins in viata. Celalalt murise in ’45 in razboi…Mi-ar fi placut sa-l […]
Am ajuns în cartierul armenesc la mulți ani după mutarea mea în București. Găsisem o chirie într-un bloc vechi, lângă o casa în curtea căreia era un tei mare și eram bucuroasă de plimbările mele de fiecare zi pe străduțele noului meu cartier, pe care îmi plăcea să-l descopăr în fiecare zi.
Locul meu preferat din București este resuscitat și reconturat din amintiri din copilărie – acum rareori mai ajung să-l văd în lumina de-atunci și dacă ajung, nu sunt la pas ci, cel mai probabil, conduc mașina. Cotroceniul este cartierul meu cel mai drag, dar într-o anume lumină de toamnă, ca atunci când mama încă mai […]
În spatele Templului Coral, desfășurându-se din volutele unui rond de piatră, ni se arată una dintre cele mai vechi străzi din București, cu o istorie de carusel: Stelea Spătarul. Aici am crescut, într-o casa în stil eclectic francez de început de secol XX, lângă unul dintre primele blockhaus-uri moderniste ale lui Marcel Iancu, la nr […]
Sunt bucureșteancă prin adopție și când am venit în Capitală în 1990, ca să urmez facultatea, mi-am spus că nu voi locui o clipă aici și că mă voi întoarce acasă, în Timișoara. Anii au trecut, am început să lucrez, să iubesc de mai multe ori, să am copil, casă, prieteni și acum București este […]
Sunt bucureșteancă din naștere, la Polizu, cândva în secolul trecut. Copil cu cheia de gât, am descoperit tainele orașului prin preumblări lungi și fără țintă, doar așa, de dragul de a căsca gura la oraș, prin parcurile mici, cum e Ioanid, ori prin pasajul Macca-Villacrosse, care mi se părea, în copilărie, unul din cele mai […]
De câte ori trec pe bulevardul Kiseleff, şi asta se întâmplă aproape în fiecare zi, mă bucur că locuiesc în Bucureşti. Mă bucur că pot să merg la muncă şi să trec printr-un parc. Mă bucur că pot să îmi duc copilul la şcoală şi să trecem pe lângă Arcul de Triumf. Mă bucur că […]
Pe măsură ce te maturizezi și inhalezi tot mai mult din fumul haosului cotidian, din cel al orașului, iți dai seama cât de important e să ai un refugiu. Un loc în care să oprești totul pentru o oră și să te reîncarci. Când locuiești într-un oraș în care, de la an la an, simți […]
În Bucureştii Vechi, de dinainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, Teatrul Naţional se afla pe Calea Victoriei, una dintre cele mai vechi străzi din Capitală, unde în secolul al XIX-lea se găseau casele şi palatele celor mai importante familii din Bucureşti.
„Cea mai amestecată şi mai bizară construcţie din Bucureşti, pe ale cărei faţade îşi dau întâlnire, înfrăţindu-se, elemente de epoci şi stiluri diferite tăiate în materiale de tot soiul şi de toate culorile”.
Un edificiu construit în stil ionic, similar templelor greceşti, şi-a deschis porţile pentru publicul iubitor de artă din Bucureştii începutului de secol XX, din pasiunea unui colecţionar, academicianul Anastase Simu (1854-1935), care a vrut să demonstreze că lucrările artiştilor români se pot compara fără probleme cu capodoperele artelor plastice universale.
Alexandru Marghiloman (1854-1925) a fost un om politic conservator român, prim-ministru al României în anul 1918 (martie–noiembrie). A avut un rol decisiv în timpul Primului Război Mondial.
Primele imagini ale fraților Lumiere au fost aduse în București încă de la sfârșitul lunii mai 1896. Întâi au fost proiectate printre reclame luminoase pe exteriorul fațadei casei Torok, în Piața Teatrului Național.
Nu departe de Calea Victoriei, unde spre finalul secolului XIX se aflau casele şi palatele celor mai importante familii din Bucureşti, se găsea cartierul cel mai rău famat al Bucureștilor, o mahala care își merita cu adevărat numele și renumele: Mahalaua Dracului.
Bucureștiul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Hotelul Francez a fost una dintre cele mai frumoase clădiri ale orașului, reprezentative pentru „Micul Paris”, cum era numit Bucureștiul în perioada interbelică. Cladirea a fost construită în 1881, pe Calea Victoriei, în zona aflată între Palatul Casei de Depuneri (CEC) și actualul Magazin Victoria şi a purtat mai multe nume, de-a lungul timpului: Hotel […]
