Parcul „Circul de Stat” – sau Parcul Circului, așa cum îl cunoaște toată lumea – a fost amenajat în anul 1961, pe o suprafaţă de 26 ha, după planurile arhitectului Valentin Donose, același arhitect care, ulterior, a amenajat și Parcul Tineretului (între anii 1965 – 1974).
Pe o străduță pitorească din apropierea Parcului Cișmigiu, Vasile Sion, la numerele 2-4, se află un muzeu mai puțin cunoscut bucureștenilor, Muzeul Kalinderu.
Orice vizitator al parcului Cișmigiu, aflat în mijlocul orașului, nu se poate să nu fi observat statuia discretă, aflată într-un generos spațiu verde, Monumentul eroilor francezi.
Alexandru Gh. Donescu s-a ocupat de treburile Capitalei din martie 1934 până la 5 ianuarie 1938 și s-a dovedit a fi un edil de ispravă. Și-a început mandatul cu tot felul de statistici rutiere, pe care le va folosi pentru reconfigurarea bulevardelor intens circulate din centrul orașului, mai exact din zona Universitate, Victoriei, Romană. În […]
Cariagdi este, pentru mulți bucureșteni, o mică străduță din Sectorul 2 al Capitalei, situată undeva în apropierea Pieței Eudoxiu Hurmuzachi (fostă Piața Muncii sau „Bariera Vergului” – dacă ne întoarcem mai mult în timp). Mai puțini știu, însă, cine a fost Cariagdi.
Nu departe de centrul Bucureștilor, pe strada Domnița Anastasia, la numărul 7, se află singura reședință particulară în formă de han, a cărei vechime datează de la începutul secolului al XIX-lea. Construcţia iniţială a fost ridicată de Dimitrie Popescu, pe uliţa Belvedere, așa cum se numea atunci strada.
Ridicat la intersecția unor mari artere : Șoseaua Kiseleff (o veche zonă de promenadă a Capitalei), bulevardele Alexandru Averescu, Constantin Prezan și Alexandru Constantinescu, monumentul finalizat în anul 1936 este conceput pe vechea temă a arcului de triumf cu o singură deschidere.
Edificiul reprezentativ al culturii bucureștene ce adăpostește astăzi Sala de concerte și Filarmonica “George Enescu” este așezat în zona centrală între două vechi bulevarde: Calea Victoriei și Gheorghe Magheru, înconjurat de un frumos spațiu verde și de câteva străduțe liniștite care îi pun în valoare monumentalitatea.
Am plecat înspre București cu valize întregi de prejudecăți, alimentate de cunoscuții mei ardeleni, după primii 18 ani petrecuți în « cel mai frumos oraș din România » (Brașov) și alți 9 în Cluj. Îmi propusesem să rămân doar un pic, îl respingeam circumspectă și îmi spuneam că este ca o relație cu the notorious […]
Dragă Bucureştiule, eu sunt mai mică, nu te cunosc chiar din copilărie, dar deja au zburat 14 ani de când îţi spun acasă. N-o să uit niciodată ziua aceea când am venit cu mama, cu un portbagaj plin de haine şi de plasticuri, să mă mut în Bucureşti. Eram fata speriată din provincie. Speriată de […]
Am stat ceva ani în București. Într-un singur loc. Aproape de parcul IOR. A cântărit mult vecinătatea când am ales garsoniera. Poate și pentru că sunt fan plimbări lungi pe jos. Uneori ajungeam în zonă doar ca să mă uit la oameni și să îmi adun gândurile. Dacă n-ar fi trebuit să mă trezesc la […]
Când începi să aduni amintiri, înseamnă că ești beneficiarul unor ani la „purtător” . (Mă rog, varianta originală e că îmbătrânești, dar să nu vorbim despre asta). Amintirile și anii mei sunt legați definitiv și irevocabil de București. Știți reclamele alea cu …”mmm, gustul copilăriei?” Asa și eu. Cel mai adesea, la volan, în goană, prin […]
Nevoia de povești a multor bucureșteni mă fascinează. Trec deseori prin două zone de un farmec istoric vibrant, luând la pas ușor, de promenadă, Bucureștiul. Mă refer aici la zona Mântuleasa, pe unde a copilărit pictorul Ștefan Luchian, o zonă infuzată de magic și în opera lui Mircea Eliade, la pachet cu strada Plantelor: ultimul […]
De el m-am îndrăgostit prima dată la șapte ani. Părinții m-au anunțat pe fugă că vom pleca într-o vizită în capitală. Nu știam multe despre București, singura mea legătură cu el era o senzație ciudată de copil când am aflat de marele cutremur.
Bucureștiul meu era mai liniștit. Este Bucureștiul de acum aproape 20 de ani, pe când eram în primele clase de școală. Nu am fost dată de părinți la grădiniță pentru că pe atunci nu era obligatorie. În plus, o aveam pe bunica mea, Bibi, născută în Câmpulung, dar mutată în București odată cu terminarea internatului […]
